Trè picculi candele è ciò chì torna a tistimunianza di ore passate in armunia l'emozione di a prufundità di a creazione catturà u soffiu prima ch'ellu sbocca a forza di un sguardu daretu à u vetru a presenza sottile di l'essere eternu l'intarsia di i ricordi estinti a perplessità sconcertata di l'illusione u splendore di una cometa chì ùn hè mai accadutu l'apprensione di l'apparenza a calma di i gesti ripetuti u romanzu di vechji canti scambiati l'oltre di e forme chì aspettanu u so rializazione a trascendenza incantevule di u mumentu a calma davanti à questu esse partendu versu l'apertu a ferita si sentia in cuntattu cù u vetru rottu u scorrimentu di dita nantu à a pelle fresca a tradizione perpetuata da ughjetti ricunnisciuti sperienza sempre rinnuvata a sabbia fluida di l'aridità nomade u densu trattu di forza sedentaria a cunquista di a materia à a luce di l'esse a trasparenza di u flussu di u travagliu finitu a risurrezzione di a cortina davanti à u sole l'aumentu di a cuscenza versu u core di u mondu l'intimità d'esse cunsacrati in a lege evidenza di evidenza accessibile à l'artista u sfocatura di l'avvenimenti in a nebbia redentrice a risturazione di e nostre terre internu u travagliu longu è umile di pulizziari guerra contr'à l'ombra l'omu bonu in i so casi restauratori l'incarnazione fresca di i nostri visi torna sàviu musica in l'ascetismu ristrettu bellezza in grazia di esse universale .
Per esse vivu in a dumanda di reverenza per u sicretu per ricurdà e tracce di l'omu per respira in l'unica realità chì vale a pena u soffiu bellu di bona postura lode di ogni ghjornu a cuntemplazione di una petra culurita simplice.