Archivio di categurie: Annu 2013

Sylvain Gerard. opera d'arte 2 – l'omu à a so finestra

    A faccia emaciata di u ghjovanu   
 fora di a so educazione   
 già capace di cogliere   
 l'imbrogliu contagiosu   
 accumulazioni di cunniscenza  .    
  
 È veramente cunnosce u mondu   
 u ghjovanu cù a faccia emaciata   
 senza ochji, senza mani, senza gammi ma bocca aperta   
 cattura l'oltre   
 ellu u guardianu di l'esternu   
 è in u fondu   
 hè un scontru di accumulazioni   
 ellu u destinatariu di i turpitudini è di i privilegi   
 sottu à u nasu è a barba di l'antichi   
 hè u più intelligente di l'omi   
 per cumbatte u ghjudiziu   
 ellu l'ingegnu cun un destinu zigzaguante   
 u roller rock   
 à i surgenti propiziatori   
 ellu culpèvule di rapina   
 offre a so vita cù u so turmentu indicibile   
 ciò chì sò usati   
 i creatori di sogni, i pueti, i mistici,   
 per mai sbaglià i fulmini celesti   
 taglià u so stomacu una scorsa notte   
 per esse stunatu da ciò chì vede  .      
 Calmu è ubriachezza   
 una maschera si trova davanti à noi   
 ricca di mitulugia pruvata   
 a maschera di benvenuta di e ricustruzzioni   
 induve cullà i frammenti di stu corpu spargugliatu  .      
 O surella sposa   
 ancu s'è mi manca u sceptru   
 Aghju dumandatu è cuminciatu a vita vera   
 quellu di e lege di bolle   
 chì solu i sciamani ghjunghjenu, pueti, prufeti,   
 "cordieri" et "ricci"   
 - (i proponenti di a teoria di superstringe è di a gravità quantistica di loop)    
 tutti i seguitori di u spaziu lacunari di l'acque ritirate.  
     
 Ùn ci hè più vacuità   
 chè chjamà a luce   
 apre i finestri   
 noi l'acelli di u verbu   
 noi i stirrers di a forza di volu  .

     
 177 

Sylvain Gérard. opera d'arte 1 – a scappata

 Cette remontée du centre de la terre
 A belle allure vers le commencement 
du monde
 Cette perspective où s'essouffle 
le père invectivé 
 La brûlure des anciennes alliances 
que l'on découvre à demi-mortes le matin
 La plainte des animaux égarés en 
d'étranges contrées enfin créées
 Cette fuite vers des aubes promises
 Cet élan brisé contre la vitre des immobilités
 Cet éclair rouge sang du couteau 
contre le ventre
 Ce suçon de paix donné à la va-vite 
le temps de l'éructation
 Ce court-circuit des émotions vraies 
chì un surrisu chjude trà quattru tavule.
 Ils sont partis
 Ils ont fuit
 Le courage à deux mains repliées sous 
la chape des convenances
 Ne les arrêtent que la fatigue et 
le soir qui tombe
 Errant de ruine en ruine
 Dans un chariot de bric et 
de broc assumé
 Le rétameur s'est éloigné dans 
un nuage de poussière
 Et la route fût longue et par trop inhospitalière
 Père et mère confondus à la craie 
graphés sur la carriole
 Leurs noms écorchés à demi effacés
 En vaines contorsions l'outil de 
braise fume en se mêlant à l'eau
 Je bave et m'extrais hors de cette 
chape carencée
 Pour la parole habile
Rilevate à l'incrociu di salve
 di capiscitura è vertigine.

 U calore di un desideriu tensu 
sous la toile
 Éclair blanc au zénith
 La coquille éclate
 Le jaune se fait soleil rayonnant
 De cet éclat consacré au profond 
des origines
 De cet imbroglio d'os et 
d'organes disjoints
 Je pus grandir entre fiente et 
humidité
 Poussé sur le devant de la scène
 A noyer par l'alcool
 Ces myriades d'étoiles alors 
entrevues
 Si puissantes si fascinantes 
si monstrueuses
 Dialoguant avec ce corps douloureux
 ànima mo diu .
 Aghju guidatu l'attaccu 
jusqu'à son terme
 Vers les plaines légères de pluie 
fine de vent soyeux de douce lumière 
 Ce ne furent que grâce et beauté
 Entre les barreaux de ma cellule 
à ciel ouvert
 Entre les rayons de mes roues 
ces interstices à mon déplacement si particulier
 Mon chapeau de lutin vissé sur la tête
 A dire et à redire des "Ti tengu caru"
 Pede molle i mo fratelli è 
sœurs en création 
 Mon unique raison
 Ma déraison ultime.

176

à a sabbia di rondini

 In u sandbox di e rondini
ci sò vergini in ogni locu
à a periferia è in l'apertura
ci sò raghji di luce è nodi d'ombra
per i zitelli di a tonda
e so mani frugavanu a polvera di l'anghjuli
cù profumi piccanti .

In u sandbox di e rondini
ci sò imagine di Epinal
sopra i capi biondi
cusì chì l'acellu chì vola veloce
si piglia
per uni pochi di signature scratch ulteriormente l'azzurri
è lasciate à u frontone di e case
a farandula chì balla .

In u sandbox di e rondini
ci hè oru sottu à a sabbia
è e radiche di l'arburu in gioia
affondà in bundanza
miriade di punti culuriti
nantu à a faccia di i zitelli di a cità
tenutu svegliu
da u gridu penetrante di u migrantu .

In u sandbox di e rondini
ci sò poltrone di plastica
dannatu da u tempu
chè a pozza di pioggia
postu nantu à a tavola bianca
si facenu vede
grazia
da a rondelle à u bagnu
gocce è piume mischiate
vicinu à u zitellu ghjucatu .


175

L'omu “coames”

L'omu hè un tuttu inseparabile. Per mezu di l'integrazione di u corpu, tenendu in contu u psiche assuciata cù una dinamica di apertura di a cuscenza in una perspettiva spirituali, l'omu hè unu. Sta visione tripartita di l'essere umanu custituitu da : u corpu-CO-, lama-AM-, a mente-ES- hè essenziale per esse parte di a nostra strada di crescita di esse, per l'omu “coames” .

Le corps n’est pas le tombeau de l’âme comme le pensait Platon, ma u strumentu musicali inspiratu da u Spìritu. In u nostru approcciu, être spirituel ce n’est pas échapper au corps mais s’ouvrir dans son corps à l’action de l’Esprit. Le corps traduit, d’une manière palpable et physique ce qui est autre, ciò chì hè metafisica, ce qui est impalpable et invisible . Le corps nous met en contact avec la réalité et nous permet un premier déchiffrage de l’univers qui nous entoure. Da ellu, pudemu vede, capisce, toccu, per sente, à tastà. Par nos sens nous accueillons des informations tangibles, informations qui peuvent nous faire accéder à des plans subtils .

I Ghjudei anu un approcciu unitivu à l'esseri umani. Ils le considèrent comme un tout : a sedia (previstu) pénétrée par le souffle (nefesh) où la chair est moins la chair-viande que l’Homme tout entier dans sa dimension cosmique et la “nefesh” la vitalité de la chair, ciò chì mette in muvimentu. Quallà, la chair ne se saisit jamais séparée du souffle. La chair sans le souffle n’est plus chair mais cadavre .

U Bibbia introduce ancu u cuncettu di“Piuvia” WHO qualifica u Spìritu di Diu, u soffiu rinvigorante. Questu “Piuvia” incita a criatura unfinished chì avemu da esse parti di una dinamica di realizazione, di a crescita di l'essere. U “Piuvia” permette di stabilisce a coherenza di e duie parti custituenti di l'omu, “previstu” et“nefesh” . Li dà energia .

Les Grecs ont perçu que la distinction entre l’esprit et l’âme s’avère essentielle. Platon pensait qu’en son intériorité l’âme prend conscience d’un quelque chose d’autre, elle est au-delà des considératins bassement matérielles, di a so aspirazione à a trascendenza . Cette dimension de l’âme, l'hà chjamatu “noi”. Le “noi” est apparenté à un organe de vision. Hè a pussibilità, au sein de la psyché de poser un regard sur les éléments de la psyché .

Chjamatu ancu parte suprana di l'ànima o punta fina di lama, le“noi” s'identifia profonda cum'è capacità di silenziu, di cuscenza è determinazione. A capacità di u silenziu internu o “Esichia” esperimentu in u meditazione è preghiera, carattirizza un statu stabile di esse. A capacità di cuscenza, di spressione è di parlà permette à l'Omu di diventà cuscenti di i so muvimenti internu è di pudè chjamà cum'è l'umore, elli emozioni, sentimenti, passioni. capacità di decisione è determinazione hè sta libertà chì l'omu hà da registrà è resta in un dinamisimu internu senza esse distrattu da u sollecitazioni da u mondu o di lassà esse distrattu da pinsamenti parassiti .

Hè tandu chì u Spìritu, le “pneuma”, Terminu grecu chì significa u soffiu chì vene da Diu vene à energizà l'essere. Il éclaire toute chose. Nous sommes alors des êtres en devenir d’être réellement des êtres vivants . Tocca à noi di ùn mancassi u mira, per ùn chjudeci, à ricunfigurà noi secondu a nostra identità persunale, d’accéder à notre propre désir, à notre propre manière d’être car la parole de chacun d’entre nous est essentielle pour l’ensemble .

Hè attraversu stu approcciu dil'omu “coames” chì pudemu avanzà versu a cunciliazione interna, fundamentu di ogni vita relazionale appassiunatu .

174

nyctalope è night owl in cuncertu

  Nyctalope è Noctambule caminavanu inseme manu in manu manu sottu à un granu chì passa .

Ragged è fora di ordine eranu cunfusi cù a salmuera chì un tifonu sgradatu avia lampatu u ghjornu nanzu nant’à l’avenue attività occulte .

Capace di piglià parte quandu u ghjornu venia, unu à troppu bastoni, l'altru per citazione à grazia Divinu, furzavanu quelli chì li circundanu à esce da a so riserva, à forza di nebbia, apre e labbra di un sole chafouin .

Un gabbianu pienghje mentre sguassava u mastru maiò di u schooner . I nuvuli in lentu assunzione si movevanu in l'increatu di u situazione .

Ùn si preoccupa micca di pinsamenti umanistichi Nyctalope è Noctambule anu spintu l'irragione per esse solu artisti opere discrete, occupatu cù colpi laser per trasfurmà u Piccole figurine gestuali da a zitiddina in spruzzi di frammenti culuriti .

Sarabandes, rumori di porte chì sbattono, molle vesciche di cattail, chiacchiere ruttando da gola à agonia ; tuttu era prontu à abbraccià di più davanti à u fretu di a notte .

Eccu cumu si parlavanu Nyctalope è Noctambule nant'à u mare per annegà u cervellu, mentri spotting in u volu di gabbiani, messaggeri sàvii lasciati da uni pochi di demolitori, lu orazione struggente ghjorni infiniti .

173

Scienza, visione è unione

 Science de l'écorché des choses et des formes
fora di ciò chì hè dettu è capitu
en distinzione semplice
vita in pezzi
di canti è grida in dissonanza
pelle di un pezzu
nantu à a tavola demo
l'occupazione di tutte e creve
sottu à a cortezza di betula cù segni cuneiformi
senza l'unza di un spaziu di libertà
tuttu hè cupartu sottu u focu cumminatu
spiegazioni
foglia libri aperti in u ventu di retabli frammentati
da sta sete di sapè .

Vision de la ronde éternelle
cerculu contr'à cerculu
nantu à a sabbia fora di u tempu
chì u mare sguasserà cù a so spuma
i cavalli seranu liberati nantu à a spiaggia
u rumore di l'onde è di i cinturini
nantu à i so lati crudi
parechje fiamme aperte
élevées en salve de lumières
chjamà u sole
percepzione sferica di ciò chì hè
di ciò chì hè statu è serà
un passu solu un passu
e poi u turbiniu
abilmente orchestrati da questi ostaggi
capaci di distorsioni u sonu di olifanti
quandu sò pochi i adoratori
d'un soleil terminal .

Union des paradoxes
fora di e cità circundate da mura putenti
l'omu è a donna in u so scontru
intraprende cù serenità
cù e so mani unite
a partenza di ciò chì minaccia è cresce
a chjama di l'ultime glow
a pelle dispunibile à l'alba bianca
à i diffrazzioni di u prisma di l'intelligenza
ùn ci hè un putere fora di quellu di a dissoluzione di l'arpeggi
à u santu di i santi di u spiritu
libera da ogni parola
versu u discorsu silenziu .


172

Sylvain dare d'art

 Aviu lasciatu Nadia cù i vicini chì stavanu in cima di u suddivisione è eru ghjuntu à a clinica solu per vede ti nascite. Messu nantu u pettu di a to mamma, tu respiri duramente, pancia gonfia da grande tumore malignu appiccicatu à a spina.

A vostra vita principia.

Avevi trè o quattru anni. Era accadutu in l'autostrada chì separa u nostru edifiziu residenziale da i garage in rue Nicolas Nicole. Avete mossu cum'è un pendulu cù i vostri picculi tretles di legnu à a fine di u vostru braccia. U vostru corpu era stiffened da un cast chì vi cupria da a punta à i pedi torace. Eri surridendu, tu lu gran Bédé comu ti chjamava, è m'avete incuraghjitu retrocede un pocu di più per dimustrà cumu caminavate bè. È ti aghju pigliatu in braccia è ti alzava.

Ci hè venutu à vede noi à Marcillat. Avemu avutu vi sò venuti à l'aeroportu di Clermont-Ferrand da Marseglia. Tu m'hà datu sta scultura d'argilla smaltata, una palla pisanti cù a scavi neri – incentive per approfondisce e cose nè dì, e bordi aspri per difende contr'à i predatori potenziali. Aghju pigliatu stu ughjettu cum'è un simbulu di u vostru soffrenu chì avete gestitu in qualchì manera è m'hà dumandatu di sparte. Da tandu sta bola m'hà accumpagnatu cum'è un ligame trà tù è eiu. eri vinti.

Foresta di Tronçais in l'Allier. Ti aghju lasciatu in una poltrona in una larga via ingrandata da alti arburi. Avemu avutu fattu parechji centinaie di metri tandu aghju andatu avanti lascendu voi sola cum'è tù mi avia suggeritu. Riturnendu i mo passi … ùn eri più lu ! Aghju chjamatu per longu minuti. Ùn avete micca rispostu. Preoccupatu, Aghju cercatu per vedevi infine immobile in un chjassu pocu luntanu di u. Ci hè statu un longu silenziu. Odori di humus ballavanu in tuttu da l'U.S. U ventu dialogava per mezu di una manta di prufumi successivi. Noi sò tenuti da a manu in u drappu di e cose sentite. Sapia allora chì eramu da u listessu latu, fratelli, Un babbu è u so figliolu, à sente è benvenutu à ciò chì hè.

Di sti ultimi anni tornanu à mè u longu conversazioni telefoniche avemu avutu, tu u mo figliolu Sylvain è mè babbu Gaël cum'è tù m'hà chjamatu. Si trattava di ciò chì tù passassi in u mumentu è certi lampi di u passatu ch'è vo evucatu cun gusto. Chì bè ricordi. Sentu sempre a to voce pesante è stracciata da quelle lunghe notti. Ùn ci sò mai stati frasi pronti. Avete cercatu di spressione cusì chì parlà precisamente è chjaramente dice l'essenziale. È s'è qualchì volta certe parolle superavanu u vostru pensamentu per truvà in equilibriu inestabile trà bellezza è sciocchezza cumparatu cù ciò chì precede, hè statu per una bona causa, quellu di l'innuvazione paragunatu à induve eri, tu l'esteta di ciò chì succede. È eri cusì, spessu avanti, tu chi fisicamenti ùn hà micca travagliatu. Mi ricordu di certi temi chì sò ghjunti in e nostre conversazioni cum'è quelle di a creazione, di a postura di l'artista ma dinò l'amicizia è l'amore – amore di i corpi, l'amore di l'esseri. Tu ghjente amatu. Ti lagnasti raramente è era sempre mè chì l'accorciava a cunversazione chì puderia durà ore è ore.

E s'è tù partissi sta notte di 18 à 19 Ottobre, hè di scappà a vostra cundizione fisica cum'è un omu soffrenu chì a salute era solu peghju, ma hè ancu di cuntinuà u vostru travagliu in oltre quì, voi, u cercadoru di l'assolutu è di a verità, cumandatu da una forza assai più forte chè tè, una chjama imperiosa chì avete sentitu. vi erate divertitu, curiosu, interessatu in temi chì puderia parlà, temi riguardanti estetica, psiculugia è spiritualità. Avete avutu un sensu di l'umuri qualchì volta detallatu, qualchì volta pesti, voi u dandy affascinante chì hà cultivatu a bona parolla sàviu è ùn mai ferite. Tu l'amante di a vita in disperazione di stu corpu chì t'hà fattu soffre tantu, u to sguardu penetrante cù l'occhi amanduli è u vostru sorrisu un pocu ironicu m'hà inchiodatu à e porte di grana intravede a vostra ànima à u travagliu versu a redenzione di quelli chì sò stranamente normali in a so cunfurmità ùn campava.

D'anima à anima site à fiancu à mè. Quandu avete statu liberatu da a to tunica di pelle era uni pochi d'ore dopu à a telefonata chì t'avemu passatu per pudè esse assuciatu cù u funerale di u to missiavu.

Una ultima parolla : “perdona”. Sapete chì I dumandate u vostru pirdunu per ùn avè statu presente più spessu.

Addio Grand Bédé, u mo figliolu, Sylvain .

171

U mo babbu hè mortu

 U mo babbu hè mortu
 è ùn pò trattene u mo dulore.
 U rosariu di i ricordi inseme
 si sbriciola in l'insomnia .

 U zitellu in l'attic
 mette via e so capsule è i so corridori da u Tour de France. 

 U " gargota " lavanderia di a zitiddina
 ùn hè nunda più chè un bacinu arrugginitu
 " frugeres - i mo amori " sbriciola nella nebbia
 cù un sguardu di vaghjimu .

 Un novu ghjornu hà da spuntà
 a ragnatela adornata di perle di rugiada.

 Passi chì facenu scricchiolu u pianu
 sò l'ultimu passaghju di a vostra presenza .

 Ùn vulteremu micca più frittelle
 accumpagnati da i gridi di gioia di i più ghjovani .

 U volu di l'oche salvatichi
 ùn sarà più aspittatu cum'è a prima volta.

 U " quattru cavalli " Renault
 ùn purterà più e nostre biciclette .
 
A tromba si tacerà
 daretu à a porta di a camera  .

 Una pagina hè volta
 avà ci hè a vita .

 Calami a verdura è u minerale in u fornu
 cusì chì e candele di l'essenziale s'arrizzanu .

 Traversà u gudu vale a pena
 per chì a vulnerabilità si faci .

 Pigliamu u ceppu di memoria
 è senza fretta si chjude u casgiu .

 Diventamu spiritu luminoso è luminoso
 cusì chì e mani unite hè .

 Sàviu è apertu à ciò chì vene
 semu contrabandisti di bellezza .

 Squarely offertu à ciò chì hè semu a gola 
è a lingua di l'alimenti novi .

 Cantemu in u ventu frescu di a primavera
 l'andante di un soffiu liberu .

 Accoltamu cù un core prontu
 l'energie di un mondu di misteru sbulicatu .

 Cronometrista è ucellu di a verità
 vi parlu .

 Quelli chì seguitanu, i mo figlioli ,
 Lasciamu a nostra bola di vita è andemu à marchjà  .

 Senza paura, u core cinghje cù a gioia di i ghjusti
 semu a paglia è u granu di a racolta à vene  .


 170 

quandu u pensamentu nasce

A stanza era caldu. Un tappettu di culore di ruggine stendu nantu à u pianu. Avemu avutu ci hà toltu i scarpi. U mo fratellu è aghju disignatu sta custruzzione di lignu è u spaziu. Ci era parechje compartimenti.

Caratteri trovu prestu i so posti. Certi si sò raggruppati in fratri è altri in coppie. Mi ritrovu solu, ùn sò micca perchè. A ventu ligeru passava per a stanza. Hè tandu ch'e aghju volatu sopra e cità è campagni. Seduta nantu à una altezza cuntemplà u nostru travagliu. Era tuttu quì. È pigliò sta distanza per capisce chì a mo vita era inscritta cum'è in anticipu, quì davanti à mè. Pensu allora ciò chì puderia succede à mè. Ancu per mè per pudè penetrà è cuncepisce tuttu questu era necessariu Sò a causa. È stava à circà, è stava à circà, … finu à sente mi dì ste parolle chì mi parianu sbulicate da un spiritu misteriu. … M'era causatu. … Era cusì simplicemente spressione è cusì ovviamente ch'e aghju pigliatu u tempu di scrive ste poche frasi.

Prendi cura di i nostri genitori

avè cumpassione

sustene l'un l'altru

per piacè a vita

per esse felice, piacevule, cuntentu

esse spontanee è naturali in amore

per esse staccatu, u più pussibule, relazioni è beni

esse generosu

avè un cumpurtamentu eticu

piglià l'azzione ghjustu

cura di l'altri

gestisce e vostre emozioni

constantemente percepisce i stati di a nostra mente

è quandu u pensamentu cresce

mandate stu missaghju à i nostri figlioli .

169

à filusufà mentre educà

L'educazione di l'adulti .

Vive in u quì .

Tame u mortu .

Fighjate da altu .

Per esse u creatore di cultures .

Vive in cuscenza u prucessu di sapè : percepzioni – sensazione – pinsatu (imagine, idea) – attaccamentu – ripruduzzione ;  risultatu in piacè o frustrazione dunque a soffrenza, da quì u bisognu di u travagliu nantu à u soffrenu .

Esercite u “visione penetrante”, percepzione immediata di ciò chì hè .

Per esse in a gioia di esse in u mondu, in u ” dialogu ” trà a cunniscenza plurali è autocunniscenza esperienziale, un dialogu senza fine, senza prevede u scopu è i periculi .

Contrari a ritirata nantu à sè stessu .

esse in a rapportu ghjustu cù u cosmu .

Per esse un citadinu di mondu .

Siate sàviu, regulà u so modu di pensà, per esse di serviziu à l'altri, per esse una parte di mondu .

Fighjate u mondu cum'è s'ellu si vede per a prima volta .

esse in a attitudine di ùn sapè .

Sapete chì u a filusufìa cede u locu à l'attività di filusufà .

fighjate lucid circa a natura di u pensamentu .

purtà fora in altri u ” pensa per sè stessu ” .

esse in u dialogu è l'adattazione creativa à l'altru .

esse lu repository di tutta a riflessione chì hè stata fatta in u passatu .

Per esse cuscenti, coherente è raziunale .

esse umili prima di ciò chì hè dettu o scrittu .

Di fronte à lingua si dumanda ciò chì significa, ciò chì deve dì è ciò chì pò dì .

esse tolleranti è difende a libertà di pensamentu .

Penetrate u sintimu oceanicu cumportanu cum'è René Char per quale : ” À ogni colpu di e prove u pueta risponde cù una salve di l'avvene ” .

168