
Salice di l'arechja l'alba sferisce l'aria cun finta commisurazione. Sughjettu à parti fini si sentia u backheel à l'orlu di u boscu di San Amand. Versendu u Lethe nantu à a so pelle marrone le squame pulsavano un ronzio fragrante chè i fogli rugosi ùn pudia cuntene chì suminendu a cumpagnia cù una risata di mediu in l'attic overheated da un sole coperto sorsi regolari fora di a portata di i zitelli. A mo mamma era in u pratu u mo babbu cun ella è a mo surella turiferu espertu lascia passà i so longu braccia d'alabastru attraversu a finestra di u primu pianu. U mondu era cascatu tali casa di carte. 627