Archivio di categurie: Febbraiu 2022

Cum'è un palummu nantu à u ramu

Nuit passée    
Au calendaire des obsessions    
Ai vu le jeu des morts et des vivants    
Arguant de l'arc bandé    
Dans l'entre-deux des migrations.        

Freccia vibrante non marcata in punta di pioppo
E foglie croccanti à vuluntà
Al forno a hue à dia
I Marchi di Guerra
In bocca à u demiurgu.        

mosche di piccione !    
È mira à mè cù u so ochji rossi
In u teatru indignatu
Per dirighje i chorégies di un cantu pianu
Versu l'orrore è a devastazione.        

Mele di i vostri ochji
Designing cun un colpu di rimmel
Lifting di zimme
In a cunfusione di un pezzu di risu
Serata in Parigi cum'è per ride.        

Cunnette e poi scollegata
Fluia da l'ochji di Marylène
L'ombra caramella di un celu d'invernu
Risolviri u rebus di cori
Distruttu da a shrapnel di l'aficionados.        


1004

Cù quattru mani

Cù quattru mani
Mostrami chì u pollice manca
È chì l'alfa è l'omega
Ùn sò micca sollievu
Chì in casu di spartera.       
 
barba piena
Piccola bocca senza labbra
Aghju vistu quella notte di ferraghju di novu
Greyhounds di a mo zitiddina
I currenti attraversu i campi.    
 
U mo corpu tatuatu
Onde magistrali di Gavrinis
Mi apparsu sàvii ondulazioni
In a baia di Morbihan
À l'ascesa di a marea.        
 
Capu in forma
Haloed da una bistouille monetizzata
Credu in un Diu felice
Ochju à ochju
À u passaghju fraternu di e figure reclinate.        
 
È vene à mè
U prurito causatu
Da u sediu longu
aspittendu à u sole
ali battenti
Cum'è e braccia
À l'ombra di i frassini
À a porta sud
di u bastimentu
figliolu immaculatu
palpebre terra
Metà risuscitatu
À l'orizzonte
Per tene u veru
Spessu è forte
Sottu à u span di i dui mondi
Unu delicatu è vuluntà
L'altru fieru d'avè trovu a chjave
E parolle l'ordine essenziale    
Vestutu in un vestitu di circustanza
Calchì volta toccu
Ma purtendu a neve
Nantu à e cendri di l'obliu
Chì l'imaginazione incinera
In tempi di grande sulitudine
In u livante di ogni faccia
Ricordendu a roccia
Cunsumatu da u faro    
Da l'altra parte di a presenza.    
 
 
1003

A zitiddina di l'omi

Souffrant de l'absence    
Ils se sont posés sur la ligne de crête
Dans le champ des morts
A la rencontre des étoiles.

Chì vedemu da quì ?
Où la langue épelle les derniers mots
D'un mystère sans fond
Encillant l'envie de vivre.

Ne parle-t-on pas d'effacement
Alors l'axe du monde approche
Au centre de cette quotidienneté
Devant laquelle s'incline le Boiteux.

Il est un jour
A vivre ou à perdre
Où le langage porte en terre sacrée
Le bouquet du printemps.

Un visage
Ça se voit
Des racines
Point
Juste une épaule
Effleurée de la main
A l'orée de l'enceinte
Alors que la voix
Creuse l'air
De nos égarements
Quand semblables
A un lac qui se vide
Les eaux boueuses
Grouillent de vie
Hors d'atteinte
De l'asymptote
Aux alliages reconstituée
Alors que cela se boit
Monsieur
Pour que charitablement
Lever le verre
Soit l'acmé de l'égarement
Produit à petits cris
Aux suçons de l'esprit
Espadouillés
Dans le face à face
Avec les fosses profondes
Retournées
Sous l'ondée énigmatique
De l'enfance des hommes.


1002

U passaghju di i castri

En bout du chemin    
Le passage des hongres    
A serti les barbelés de crins fins.        
 
Point de repère    
Juste l'odeur de suint    
Imagerie obsidionale des oppositions.        
 
Naguère la roche métamorphique    
De creux et bosses compressée    
Fut soleil retourné.        
 
Navré de n'offrir que des mots    
Nous eûmes la délicatesse de monter à bord    
Par temps de mauvaise mer.        
 
Quand soudain    
Ombre furtive au ras des eaux hurlantes    
L'Homme apparut dans le fractal des origines.        
 
sculacciata sequenziale
Le vertigini ci ingiunge
Per scuntrà u babbu.        
 
Sta sera
Ella serà quì
Ùn sapendu induve andà.        
 
È l'abbracciu
In gravità estrema
trà i mondi eterni.        
 
Una bella pioggia
Coprerà a so lingua.        
 
U passatu à i vostri ditte
Impulsarà i so culori.        
 
U turchinu di u celu
Manghjerà i nuvuli.        
 
Videraghju u merlu
À u spinu di u giardinu.        
 
Il épellera mon prénom    
Jusqu'à ce que le nom vienne.        
 
E risate riccheranu
Nantu à u cristallu di e labbra.         
 
Trà i canni
L'ape fremerà e foglie secche.        
 
Sciaremu fora di u nidu
Aspittendu a tetralogia di l'alba.        
 
Rigoureuse    
Faisant ciller les yeux    
Elle pénétrera le saint des saints    
En grand apparat.        
 
Moi l'enfant de mai issu d'une plaie    
Je retournerai la peau    
Pour inscrire quelques mots de Rimbaud    
 Sur le dos de la cuiller.      
 
1001


 

Crocevia

Trappulatu in l'utilità
aiutatevi
Rinunzià
esse più forte.        
 
Ùn ghjudicà micca
U Rivale Amicu
Dì li
Per mette à u vostru latu.        
 
Per isolà
Melodia serica, senza parole
A muta hè accaduta
Alzendu u velu.        
 
picculu signu
Nisuna idea
Nantu à carta
Una macchia di caffè.        
 
Una quistione vitale
Allora a nostra origine piglia forma
In u core di u core
A luce entrerà.        
 
Cù una voce accarezzante
Per esse cundannatu à a sulitudine
Nisuna offense
À u grande publicista.        
 
Dà prima di more
U vostru capu à e vittimi
È ride di a vostra angustia
intarratu per sempre.
 
stà vicinu à mè
figurine di Natale
Abitanti di i carrughji felici
Da Luceram u bellu.        
 
Le Retournement    
Élèvera le corps    
Sur le pavois    
A la vue des assaillants.        
 
rinunzià
Educatu è vivu per u bonu
Ritorna tutta l'alienazione
Inaudible in venti forti.          
 
Fate un passu in daretu
Nantu à a hopscotch di l'ochji
donne è zitelli
Dispostu friddu.       
 
Assente
Ma dà un surrisu
U vacu ùn serà più da sonda
U vacu di l'ultimu quadru.        
 
Parlanu e petre
U cuncertu
U muvimentu face a so strada
E u ghjornu dopu ?        
 
Allora di colpu
Tuttu avissi principiatu di novu   
Cantu
U cantu di i sustenidori.        
 
ùn stà micca
Chì l'assenza di esse statu
qualchì tempu ancora
Tra i vivi è i morti.        
 
Per lascià a storia
Certi ghjunghjenu a legenda
Narrate u celu è a terra
À a luce di u ritornu.        
 
Sapienti è ribelli
Pigliarete nantu à a lastra di granitu
segni di capiscitura
À l'altezza di u ghjudiziu.        
 
andemu avanti
Ma ùn dì micca una parolla
Di sta immoralità
Per esse immortale.        
 
 
1000
 


 

Altalena

Altalena
davanti daretu
Nantu à u sediu di a nanna
Per guidà à a porta di neve
Sottu à l'arburu d'argentu
De l'Opéra Regent
L'invocazione à l'amore
Sta participazione
À l'assemblea di e streghe
I mo surelle
Da daretu à a muntagna di primavera
Narcisi è narcisi
Prufumendu l'aria
Da un flussu di soldi.        
 
Clopin zoppica
In punta di u Pont des Arts
Aghju ricunnisciutu a marchja di e stelle
Per indicà u dettu
L'abbracciu furtivu
In a maitinata
In u spiritu permessu
Cù Puseidonu
Da u bacinu à e barche
bocca di marshmallow
Ride
Davanti à e sedie metalliche
ballu carmagnole
Cù i pupi
Da u Castellu d'Alice.        
 
Nous nous sommes mis d'accord    
Pour grimper au faîte des maisons    
En conclusion sage    
Des cœurs cherchant cœurs    
Appliques de bronze posées    
Sur cette double vie    
A bâtir en liberté     
Les choses si particulières    
Que sont le chant de pierres    
Au passage du "benedettu sia"    
metafora d'agostu
Prompt in u so impulsu
Per calculà l'eternità
In i raccordi di fiori.        
 
( opera di Manon Vichy )
999

U soffiu ùn hè micca ghjucatu

Etre capable    
De souffler    
Entre les omoplates    
Le son d'une guitare    
Aux ailes étendues.        
 
Per pudè
per apre
A seconda parte di a vita
À i cunfini
Di ciò chì ci cambia.         
 
basgià u so figliolu
Mentre chì prima
Per esse affucatu in i so singhiozzi
averia devastatu
A coppia è i so discendenti.      
 
Se raccrocher    
Aux branches    
De cet arbre mal foutu    
Alors que de fixer le regard sur la poignée    
Jamais la porte ne s'ouvrira.        
 
Silence    
Quand ébranlé par la douleur    
Il faudra rentrer chez soi
Lettre lue     
Pour la métamorphose du papillon.        
 
998

U reservoir d'acqua hè prupostu

Ce matin    
La retenue d'eau s'est offerte  
De nature    
Au cœur de terre    
A faire se lever le printemps    
Dans le glissement de l'air    
Hors de la faille.        
 
Allora torna
Bella cum'è u ghjornu
sognu di luna
Sottu à e stelle di Têt'Cho
À l'Ammiragliu
drittu cum'è un I
Mela croccante di prateria.       
  
Fléchissant le genou    
Devant la Croix des amours profonds    
Ils ont tenus    
Offrandes à hauteur de poitrine    
Les récipiendaires de la nouvelle portée    
Emboîtés telles pièces d'une poupée gigogne    
Dans l'enceinte du grand Chêne.        
 
Coule    
Eau de mars    
Hors des vasques principielles    
Allant de degré en degré    
La conscience claire    
Vers cette prodigieuse descente    
De l'autre monde jusqu'à nous.        
 
 
997

Le “Strada”

Farfalle di i ghjorni in gioia
Da una erba alta à l'altra
Da uva spina à i fiori di mulberry
E mani si sò alzate
Prucissioni di l'Anime di Luce
Nantu à a piaghja immensa
Chì u ventu soffia da a Planèze
Conducente per andà à u travagliu
Per patch camicie è sacchetti di juta
Per l'arrivu imminente di Pierre
U zitellu di Battista
Quale in una manera sfacciata
Sbatterà a terra fora di a strada    
Di un skid cuntrullatu
Nantu à a so bicicletta d'argentu
lu "Strada"    
Direttamente da u Manu
Pagatu cù a so prima paga
Per andà in paese
Cercate u pane biancu
A missione di a settimana per i zitelli
Senza scurdà di u "Gris" è u "Job" da missiavu.        
 
995


	

Soni di stivali à OK Coralie

" Vi dicu chì l'aghju pigliatu ".
 
" Non tu ne l'as pas pris ta chapka du saint-Esprit 
et puis ce sera tant pis pour toi ".
 
De sinistre mémoire Smith tira de sa veste une carte de crédit
pour faire valoir la normalité
à cette femme qui le regardait de travers. 
 
" scusate d'avè tenutu aspittendu.
Aghju chjamatu a mo mamma morente
è ùn hà vistu passà u tempu; "
 
Per mezu di a porta aperta
Victor avia seguitu a cunversazione
è ridia di ciò chì Coralie dicia.
 
Uni pochi minuti dopu
Si scontranu in a cucina di a stazione
davanti à una tisana
à cullà " Anch'eiu ti tengu caru "
mentre chì fora un novu cliente chjappà.
 
" Tuttu chistu ùn hè micca normale "
Smith ripete à ellu stessu
à u volante di a so Bugatti di l'anni 20.
 
Luntanu in Arizona
a so moglia Bella l'aspittava
braccia carichi di fiori
à a porta di u garage.
 
A luna turchina illuminava u cortile.
Une enfant sortit par la porte de derrière
pour aller caresser un cheval.
 
Ùn avia micca faccia
è a luna riflette un prufilu infinitu.
 
U cavallu sbulicò.
La Bugatti s'arrêta bruyamment.
Bella si gettò in i bracci di Smith.
 
Tuttu era dettu.
 
ùn resta più
chè à coglie i fiori
chì eranu sparsi in terra.
 
 ( Collage di Pierre-Sylvain Gérard )

989