Di sicuru ch'ellu avia curaggiuquellu omuper campà longu anni cun prudenzasimplicità è modestiaper guidà a so barcalongu i banche di ogni ghjornusenza avè da dumandà induve andàsenza vede passà u tempuavanza lentamente versu l'estuariuinduve i limiti sfilanuinduve tuttu diventa grisgiuchì a vista scuriscemancanza d'ariachì a mente ùn risponde piùma unni vatriunfante in e so aspettativeu misterusta luce increatasta luce intensa chì vene da assai altusta lacunahabitée de vieilles âmesstu fragile skiffsparisci tra i nebbiestu puntu altufusione cù l'orizzontein ricordu di ciò chì vene è vau spaziu di un soffiu trattenutuin memoria di ciò chì eratracce di u vostru nome nantu à u troncu scarificatu di l'arbuluesse assignatuper trasfurmà sta scrittura agrodolcein u duvere di cuscenzacamminendu nant'à u caminucapiscitura di ciò chì hècrepe di a ferita riaperturauna fine di l'estatecum'è un sguardu fallaà marea bassain quellu chì u core abita in amore.163