L’homme qui marche

 Si camina…  à u turnu di a strada …  sottu un celu nuvoloso …  a so siluette alta adornata cù luce …  ellu campendu da trà l'arburi di una calma invernale .

 U cunnoscu …  quellu chì hè ghjuntu à mè scuntrà …  mentri senza aspittà mi dumandu u silenziu è sulitudine .

Si sente …  una scatula di munificenza …  a dolcezza di ciò chì succede …  a manu stesa …  e poi l'acellu sbarca …  a piuma d'amore .

Infine avemu salutatu è senza per vultà simu distanti …  andendu à ellu induve sò vinutu è mè andendu duv'ellu hè vinutu .

e vite s'incruciate …  una matina costi…  prima chì l'altru hè revelatu …  per maravigliate di una collusione à a nostra mamma terra. L'incantu di i passi ripetuti crisp, cuncrezioni cristallini sonora cumplettanu a prima particella …  sò una identità, una faccia, una persona …  Sò u petale di u fiore è l'ape chì mi visita hè induve andà …  finu à a scadenza .

179

Lascià una Risposta

U vostru indirizzu email ùn serà micca publicatu. I campi richiesti sò marcati *

Stu situ usa Akismet per riduce u puzzicheghju. Amparate cumu i vostri dati di cummentariu sò trattati.