A luna piuma di notte in sfumature aranciate fiorite senza tempu eppuru ala d'anghjuli in tenera elevazione à ciò chì aspittemu senza aspittà incantatu sparghjendu e so voci labbra fragranti sottu a curvatura di u murmuriu. Pizzichi à i dita coperto cù una crepe negra u sulfuru di u so sguardu denti sbucciati senza passà a prucessiò neve larga velu stesu nantu à u cimbalom orzu è segale mischju in manu di i poveri di a chjesa cova sàvia figlioli di Diu corrente à traversu a stubble. Lune piuma di notte frizza in u so respiru appiccicà a so firma nantu à a palpebra da mamma à babbu i nostri capitani à l'orlu di i ricordi chì avemu assignatu in un ghjornu di grazia stà zittuà sente.
629