A maiò parte, hè pussibule chì unu hè ancu a cuscenza di a cuscenza di … è quì, hè l'Essere di u nostru esse chì hè in quistione, chì ci riporta à da l'esistenziale à l'essenziale, questu essenziale chì ùn hè micca qualcosa astrattu ma a Vita di a nostra vita, u soffiu di u nostru soffiu, a cuscenza di miccaesse cuscenza….
Chì dumande micca solu a nostra mente analitica, ma i nostri “Visione” è ci invita à fà un passu più in là, un passu oltre imaghjini è sintomi in quale pudemu piantà. Hè tandu per sapè chì ùn sapemu nunda, hè u principiu di a saviezza.
A pioggia pò vene, ci sarà me in a piova chì chjappà in terra, WHO fruscia e alza i profumi. Ci sarà ancu l'Essere-Presenza di ciò chì ghjuntu, sta cuscenza di esse quì è fora di tuttu ciò chì ci pò accade, u mumentu di u scontru cum'è ùn hè mai accadutu, stu lampu di grazia chì ci lega à assai più cà noi, in u pianu pianu di l'adempimentu è addiu, sensazioni dissolute è riflessioni, fora di a vita è a morte di a nostra identità essendu, quella parte di noi stessi chì ci hè straniera è chì alien, assai prima chì a piova cade, bè dopu chì a terra hè secca.
Semu è sò stati, una traccia, ma una traccia chì avemu scambiatu a cunniscenza per u silenziu, a sospensjoni di l'opzioni di significatu per l'essere, unu cun sè stessu, esse a.
495