
Cantandu e letture sacre Pigliate à u fondu di l'abissu Induve evità ostaculi Per piglià nantu à u sughjettu Un sughjettu senza dentru nè fora. A ricerca di ciò chì hè in l'esse Ùn impedite micca di vagare À a riva di un fiume puro è luminoso Cù solu prova di vita L'indolenza è l'indecenza di l'assenza. Ci ferma sta emozioni in u spinu di a vostra gola A porta di grana aperta A ricezione da a doccia dispensata Goccia à goccia di pinsamenti chì cascanu da u tettu pedi secchi. Ciò chì mi intristisce Quessi sò i camini aspri di a memoria Tremolos di paglia sparse in tutti i venti Moltu pesante da purtà Per quelli chì pruvate à mint soldi. Ùn moremu micca dopu ogni fallimentu U mondu hè grande, a terra hè ricca I fiori di l'amanduli volanu via Daretu à u recintu Induve ogni lezione hè da amparà. Sopra u celu senza cuscenza o inconsciente Sottu in pantofole tondi u friddu È per fà l'esistenza ancu più tattile Bastoncini d'incensu Tra dita intorpidite. Prima chì a mente si rende à l'illusione Passemu da u ricunniscenza Accolta l'eoni di a zitiddina In u fondu di ciò chì ùn hà nè faccia nè daretu Questu dorme quandu i finestri sò assenti. In un celu turchinu Nunda ma u mo core Cù lanterna A luna Inseme, chì l'ombra pulita ùn sia mai tristu. Certi ghjorni Aghju riunitu uni pochi di pezzi di legnu Per u principiu di l'invernu Fate bastoni in u focu di l'anima In u mumentu inesistente di non-azzione. Danza di i lucici Cume avemu invechjate Trà a petra è u focu di u focu Aumentà u crackle di a fiamma Altu adornu per l'omu biancu. Apertura attraversu i cinque sensi À a punta di a penna Cum'è avvolge l'ossu in a pelle Provoca luce luminosa Aspittendu u volu. Sfida ciò chì a ghjente dicerà Beie mentre canta Un stomacu pienu Sapemu cumu inquadra sta maraviglia In a crepa di u puema. 1430