Tutti i posti di Gael Gerard

ùn si piegate prima di dorme

 Ùn piegate micca prima di dorme
esse l'alegre slayer di misteri
pour
a listessa scena chì passa è re-crossing
sapè cumu dì
chì l'avvenimentu hè un inseme di frasi
è chì in a vechja lite trà u veru è u sognu
a porta hè in mezu à l'effusioni
Vaga sensazione
parzialmente apparsu
di una nuvola di bugie
chì u ventu spinghja versu a muntagna
per i frasi incantati
cunvertisce a parolla parlata
in u grisgiu di comodità .

esse lu porcu
ammonizioni astute
è s'è u passu ti affretta
cum'è a lumaca nantu à u so chjassu luccicanti
torna in i vostri granaghji
u pacchettu inutile di sustituti
cinghje u pannu cù luce
andate à a festa
è scopre u vostru core.


142

Avanzatu

     Avanzatu
di marmura
in a prima linea
in questa pussibilità di unisce à noi
in le nostre nozze
di a verità vera .

camminu
memoria di impronte digitali
da a mo gola
sort l'ineffable
à u crematoriu di i ghjovani
ricusendu a fatigue .

È postu chì a vita hè "vede"
I dissolve
nantu à a riva di grazia
in sonnolenza fraterna
tagliate in strisce sottili di culore
u visu assai cercatu
a faccia di a zitiddina
a faccia di ogni omu in cerca di sè stessu .

È s'è tuttu era una materia di silenziu
assai più cà a musica .


141

Hè chjusu ma attenti

 Hè chjusu ma attenti
ci hè l'insubordinazione di a luce piena
ci hè a dritta di una vigilanza d'arcu supple
ci hè u sogliu di i fanghi di i grandi lavaggi
ci hè l'ambizione di marchjà nantu à i passi di u vostru nome
ci hè a circuncisione intima di a gamma di scambii allargata à i cunfini di l'universu
ci sta a rispunsabilità di una cuscenza impeccabile
ci hè a cucitura chì assembla cù un filu scarlattu i tessuti di carne è di a parolla
ci hè u passaghju chì u passu di e pecure calpesta
cunversazione arrabbiata nantu à a strada abitudine
ci hè a foglia di un arbulu lasciata in u ventu da una terra distanti
ci hè a notte di dulore è di tentazioni incurvate da l'alba chì nasce .
Allora va a navata cumpiendu u so uffiziu
padrona di l'esiliu è di a vanità
sbucciate di lacrime à u lettu di a finitudine
trasmettitore
fora di a fortuna sessuale è u putere
u missaghju chì nè sguassate u core nè secca u sangue
u missaghju di i guerrieri assai più cà quellu di i sposi
u missaghju ardente da fatica è dispiacere
u missaghju svelatu vedendu è sentendulu
u missaghju di a gioia di i voti finali
u missaghju di grazia è surrisu
u missaghju di a rugiada cascata a matina di San Ghjuvanni
u missaghju di i frutti chì offremu
U missaghju chì ùn si chjude mai
gratitudine di u ghjornu .

L'omu tene e chjave di u so fragile equilibriu .
L'omu hè u creatore di u so infernu è u so paradisu .


143

babbu pocu

Ùn avete micca finitu lascià .

Calchì volta quandu i nuvuli neri si riuniscenu è chì a rout pianta a so bandiera nera, u vostru scramble di u cervellu, tu pienghje. Un gridu oltre u dulore è a chjama. A pianghje à cause abissal. Un gridu di un esse umanu in a presa di un scontru improbabile. Un gridu chì disturba a nostra intesa di solitu. Un gridu scandaloso chi ci vole fà vede qualcosa. Ma chì ? Chì avete vistu ? In quantu à u vostru emozioni, Ùn aghju micca a chjave per decodificà .

Si vaga in questi terri trà cane è lupu, induve u grisgiu di un invernu saturatu di fretu piglia l'imaghjini d'altri tempi, induve i vapori di u backwater di l'urighjini altera a cuscenza, esse, induve allucinazioni è visioni scontranu .

Sò trà a vita è a morte ma a vita hè a più forte, ancu in l'ultimu viaghju, è hè chì ci permette di sente a fragilità di sta vita, a so faccia unica è chì forti da sta sperienza ultima simu di carne, di mente è anima grandi trascrittori di misteri, noi l'innocenti, noi i seguitori di Wonder .

Tu urli è eiu vi sente à traversu i corridori di sta casa di pensione chì ùn avete micca mai pudia fà u vostru, tantu era a vostra difficultà à cumunicà è adattà grande .

Ùn sò più “Madame !” ch'è vo lanciate ma longhi lamenti chì nascenu da u a prufundità di u vostru esse per indirizzà qualcunu indefinitu, chì ùn pudete micca numinà. salvavi da u periculu ? Rilievu vi ? Aiutatevi à passà sta prova, issu sconvolgimentu di l’essere chì s’affonda in u labirintu fattu di tracce ricordi è impassi ? Ùn sapete micca ciò chì dumandà, a to manu emaciata stringe a mo manu. Ùn mi dumandate mancu più di vultà in casa, in casa .

e vostre funzioni i vitali sò stati ridotti à manghjà è dorme, è quandu mi alluntanassi u vostru lagnanza prolungata mi macina u pettu cum'è un vizio è strizza u mo core .

Quandu ti lasciu dopu avè basgiatu, Sentu chì questu serà l'ultima volta ; è tandu ùn sò micca vultatu perchè ùn sò micca ciò chì fà per aiutà vi, per rassicuravi, per calmà ti. Cowardly ti abbanduno, e poi io ti fa sentu culpèvule !

Dès que je quitte l’étage où tu résides et que l’ascenseur atteint le Rez-de-chaussée, je n’entends plus tes cris mais néanmoins ils continuent de résonner au plus profond de mon être. Sò abbandunatu. Sò lasciatu fora, mè u male natu … forse cum'è tè. J’essaye de me faire à l’idée que je n’ai plus de papa, Sò tristu, Sò arrabbiatu, da u mio ventre nasce una grande palla. mi calmu, Gestisce a situazione mentre subisce una lacrimazione viscerale. I to chianci mi seguitanu quandu mediteraghju, quandu camminu in a pioggia, dans le vent, sottu à u sole è sentu a to voce chì mi chjama, dolcemente, très doucement telle une caresse, a to carezza, que tu me prodiguais quand dans mon petit lit d’enfant j’avais tant de mal à m’endormir .

Ùn dumandate micca sicuramente più aiutu, pare chì ùn sia più dumandà nutizie da i vostri figlioli. Sei solu è a nebbia chì ti avvolge suggerisce u volu di corbi in una fresca matina d'estate in l'arburi alti chì strisciavanu u Canal in Briennon .

Tu es là à attendre qu’une porte ultime s’ouvre dans le mur de cette chambre que tu n’as jamais investie. Sò a porta di l'uppurtunità chì ùn deve micca mancatu. Tu attends un dernier train qui siffle dans le lointain mais qui tarde à apparaître. Ùn avete più nunda à dà. Ce qui t’appartenait ne t’appartient plus, chì era a vostra casa, vi sò stati dispostu. Ton appartement a été occupé, la vaisselle du dimanche et des jours de fête a été éparpillée, ancu a vostra firma hè stata copiata. di speranza, puntu. De sourires sur ton visage, puntu. La trompette dont tu jouais à été offerte à l’enfant d’une soignante. U vostru ultimu bagagliu hè imballatu, et puis d’ailleurs ça fait bon temps que tu n’as plus de bagages. Avete datu, … avemu pigliatu .

In ocasu, in mumenti di lucidità, si pudia esse dumandatu per andà un pocu più veloce, chì u A fine di u tunnel si apre à a grande luce terminale, cusì dicenu. Ma u sapete ciò chì hè dopu ? Ci vulia cusì à parlà di questu. Mi saria piaciutu tantu chì tù pigliassi sta iniziativa… È hè avà chì Sentu, ch’aghju misurà tuttu ciò chì un babbu hè capaci di dà à u so i zitelli quandu hè cuscenza di esse parti di a grande catena di generazioni è chì a so propria vita, unicu è sacru, hè à u serviziu di l'altri .

Forse questu serà sta sera. Forse in pochi ghjorni. diventa friddu. Lasciate l'osse rompe cum'è vetru. Chì u sangue ùn circula più. Ddu silenziu improvvisu esse un sollievu dopu à soffrenu. Chì u tic tac di u pacemaker facia a rumore infernale in stu corpu inerte .

U veiculu neru ancora ùn hè ghjuntu. Ma chì facenu tutti questi cusì chjamati vivi beie pastis, à ghjucà à belotte, per sbuccà davanti à a TV,  cum'è si congela nantu à a riva di u ghjacciu ! ” Aspettu, moi, u funebre ! “

Mi ricordu di giru di Francia chì avemu andatu à vede cù Charlot, in l'anni cinquanta. Era un passu contr'à u clock. L'ultimu corridore à passà era Anquetil chì avia a maglia gialla, e poi daretu avia seguitatu u carru di scopa. A festa hè finita, eramu vultati cù u trenu da Versailles per scendere à a stazione di Pont Mirabeau è vultà in casa via Avenue Emile Zola. Aghju tenutu à u bracciu un saccu di carta chì cuntene qualchi picculi ogetti di publicità ch'e aghju riesciutu à catturà in strada di a caravana di publicità. Era assulanatu, un sole di lugliu ghjucava cù u fogliu di l'avenue. Mi piacia sta transizione da l'ombra à a luce è I Aghju saltatu nantu à i platti di ghisa perforati chì circundanu l'arburi. Eru felice d'avè passatu qualchì tempu cun voi, papa, u mo babbu… È questu carru di scopa chì aspetta !

Quattru anni fà è a mità, quandu a mamma ci lasciò, Sò stata cun voi per una settimana rue de la Jarry. Era quì l'ultima volta era veramente vicinu à voi. Ùn mi avete mai dumandatu dumande altru ch'è strettamente materiale. Ùn avete mai pientu. Mai ùn avete micca spuntatu spontaneamente alcuna memoria. S'ellu ci era a tristezza ùn mi ne dite micca ùn hà micca dimustratu. I facia “dilicatu” cun voi per ùn fà vi intravede a mo angoscia prufonda è ùn ti spingu micca cusì chì noi dui pienghje nantu à a partenza di a nostra moglia è a nostra mamma. Aviu paura chì tù tu collapse. Aghju digià misuratu in u silenziu ch’è tù facia vede – hè sempre mè chì hà cuminciatu a conversazione – chì u vostru statu mentale hè statu disturbatu. Tu paria in altrò da tuttu questu. A vostra mancanza d'emozioni m'hà fattu friddu in u daretu. Ùn aghju pussutu truvà e parolle chì vi avarianu fattu dì, cuntattate voi in a vostra sensibilità. Sapemu chì eri digià un pocu andatu .

Le 23 Ghjugnu, data anniversariu di mamma, pregheraghju per voi, papa. Chì sì di stu mondu o in altrò ùn importa micca, sì già tantu andatu. U vostru partenza, l'avete anticipatu assai tempu fà. Avete vendutu a casa in Saint-Flour cum'è per chjude un episodiu di a vostra vita, cum'è per brusgià i so ogetti familiari perchè dopu à tè ùn ci saria nunda, nunda ma straneri chì cercaranu in a vostra attività, nunda ma invasori chì distrughjeranu tuttu. Ùn avete micca ùn insistia micca chì mantenemu questu ancoraggio di famiglia. Ci avete datu i soldi da a vendita senza vultà, senza dì discorsu. Emuzioni, puntu ; cum'è s'è qualcosa di tè era mortu per un tempu assai longu. Eri digià in via di esce. In e settimane chì seguitu avete avutu un prublema di salute seriu da quale avete per furtuna scappatu. È postu chì avete aspittatu a sequenza. ùn era micca u vostru tempu. A linea di demarcazione passatu, avete agitu cum'è ùn avete micca vultà. materia di vita o di a morte ? Volu avanti ?

Appena u una terribile senilità ti trapassa, ch'ùn ai più capu, chè a trinità depressione, L'Alzheimer è a demenza ci forza à a prova chì noi deve crucià, voi è noi trè i vostri figlioli chì sò cusì chjamati cum'è esseri di cuscenza è di cumpassione, di vulnerabilità, di trasparenza è in sangue friddu, di riflessione è di capiscenu à ciò chì hè ; ci duvemu per esse tistimunianzi di u grande travagliu di vita è di morte per susteneci in l'accoglienza è l'aiutà l'un l'altru per dà una manu à quelli di i nostri cari in bisognu. Ùn duvemu avè nunda à ammuccià. Duvemu stà unitu. Avemu da parlà unu à l'altru. Ciò chì ùn hè micca dettu solu genera un ritirata in sè stessu, rigettu è ignuranza di l'altru è assai disgrazia à i nostri figlioli è i zitelli à l'ombra ch'elli feranu nantu à a nostra memoria cullettiva .

Quandu aghju intesu u chjappu di finitudine à u campanile di l'esistenza, Ascoltu, Vedu, Eiu socu tristu, piengu, Sò solu è a mo sulitudine u cunsumu cù i mo amati, A sparte cù i mo amati chì mi amanu. I masticà, I ella distilla, I ella “manduque”, questa opzione assoluta di finitudine, per ch'ella mi nutre è m'aiuti à cresce .

Iè, Pregheraghju per tè, per accumpagnà voi, per sustenevi, tu babbu, corpu è anima assuciati, per marchjà cun voi stu chjassu chì và da a vostra casa à u cimiteru induve stà mamma .

Papa, io tu prumesse di ricurdà a vostra storia di vita, è per onore stu sketch esistenziali chì mi avete trasmessu per rende fruttuosa a vita chì m’hai datu dati, affinchì sta brama di fà più chè ciò chì ci hè statu datu sbocca datu. È questu, cusì chì hè “u bonu travagliu” utile per quelli chì ci seguitanu .

ci hè un tempu irragionevule induve mettemu i morti à tavula per un ultimu pastu, da a fame è sete materiale ma piena di fame è sete simbolica è spirituale, in ordine di per cullà i briciole di a vita chì ci permetterà di cultivà nantu à a nostra via di a cunniscenza è a saviezza, dà sensu à a so vita è svanisce in osmosi d'amore prima di ciò chì hè .

Papa, dans ta démence, emana un'aura induve emerge, puru è chjaru, un valore prufondu. L'ego rottu dà a strada à l'essenza umana. Et pour celà tu es précieux .

Le 23 Ghjugnu, I penserà à a mamma, Pensu à tè babbu, Pensu à voi dui, u mo fratellu è A mo surella, è prumetterà di campà st'ultimi anni chì sò i mei attribuita, u più simplice pussibule, à sente, modestia, rispettu per a personalità di ogni persona, sustegnu è cunsiglii, à tutti quelli chì seranu difficultà .

Ùn duvemu micca ci ferite è avè u curagiu di scambià, per mette in cuntattu cù i nostri parenti, cù l'altri, ancu s'ellu pare difficiule perchè micca assai solitu in a nostra cultura di famiglia. Silenziu s'ellu pò esse autoregenerante sè stessu in meditazione è cuntemplazione, hè dannosu cum'è, trasfurmendu in silenziu, spegne a lampa di a speranza .

È postu chì quì tuttu finisci cù una canzona o una parolla amable, dicemu chì ùn deve micca pisà u vostru vicinu, nè nant'à altri, nè nant'à sta terra piena di u misteru di a creazione cusì chì noi, elli “vivu in muvimentu”, restà in cumunione cù l'Altru chì ricunnoscerà chì simu tutti fratelli s'è no ci amemu .

140

sicondu l'olmi

 Ce carrelage fait d'hexagones rougis .
Cette allée d'arbres bruissante d'un printemps pluvieux .
L'escalier à la rambarde de fer forgé .
Ce jour par dessous la porte de la chambre qui laisse monter les éclats de voix provenant de la salle du restaurant .
Ces fenêtres avec leurs ferrures à l'ancienne .
Ce volet de bois mal fixé qui bat contre le mur quant une rafale de vent se lève .
Telle l'armoire avec sa vitre miroir d'un temps entreposé .

Siate quì
à l'ombre des choses en place
assis dans le fauteuil défoncé
des entrelacs d'idées mal négociées enturbannant mes pensées
souvenirs psalmodiés par une petite voix intérieure
je pris mes cliques et mes claques
boîte à images et carnet de moleskine
pour aller péleriner aux effluves d'antan .

Froidure et pluie métamorphosaient le sombre de l'air en plein après-midi
discret passage à cet état d'écoute permettant d'être dispos
pierre sur laquelle bâtir la cité des frères
Jérusalem céleste sans ses anges rendus visibles
Jérusalem juste existante pour accueillir le marcheur d'âmes
en quête d'un détour probable vers l'état prémonitoire des repentances
en quête de souffle et de lumière sur lesquels chevaucher
chercheur rendu à sa besogne
l'arceau d'un jeu de croquets alors obsolète
devant la maillet de la vacuité
le fomentateur des rencontres désirées
celles que la disponibilité sans attente permet de faire éclore
même au déplié des heures creuses
alors que monte d'entre les frênes et les ormes le chant froissé de pluie et de couleurs mêlées
au jardin lumineux et parfumé
phrasé de pleurs en printemps
à la confluence des charges sonores
d'une eau rageuse raclant de galets invisibles
les marmites de géants .


139

burzet

 Un pocu d'acqua
assai acqua
attribuita à u ringhi incessante di un sussurru animali
fruscio di una voce contr'à u muru di basaltu
gocce di perle in sintonia cù un sonu gutturale
battendu mani pelose contru à a roccia sanguinosa.

Suscita a lealtà monotona
u fasciu cuntinuu
a lagnanza stratificata di l'ecobuages ​​​​di a cità .

L'alfabetu si sprime in e so dissonanze
sti fratelli chì l'artighjanu
fù purtatu da u burle
versu a valle di a permissività .

Solu u sonu di una campana
sopra u flussu d'acqua
manuvra nantu à chjama
l'omi di a magnanerie
mentre hè sempre bughju
sta matina d'invernu per attraversà stu ponte di legnu
i zoccoli chjappà cù i so fittings u sogliu di l'attellu .

Felice avvenimentu
chì l'arrivu di balle di seta
irto di mille fili iridescenti
fora di a tela grossa
fermatu cum'è esitante
per entre in u ghoul
induve u mash di scrap metal assuciatu cù u screeching di graffi
gurgle liscia tessili fini .
Marauding istantaneu
di u zitellu daretu à u bastimentu
piglia rapidamente u saccu pienu
pusatu nantu à u bancu appiccicosu in u vestitori
tempu per un saltu in l'ombra
fora di u ravinu di l'aspettattivi
per ubriacà liberu
u core chì batte
nant'à u caminu di petra
fora di a promiscuità di u fondu
e cori alti
purtate à a casetta senza focu
e strisce nere
di un aghjurnamentu stampatu
intornu à a so faccia
castagne è cipolle
oings .

missaghju fora di età
floricoltura di u spiritu
genuflessioni stanchi
in a strada di e trè croci
trà u Golgota è a finitudine di Maria .

Solu e donne sò ammessi
tene per u bracciu
masci chì passanu
per un surrisu
rivolti
spariscia in u boscu
cerchendu l'orellana
ch'elli sboccaranu
nantu à a petra di frebba
storia di principià
senza countdown
nantu à a strada di cunchiglia .

Solu e donne sò ammessi
lente in progressione
versu l'amore è a cumpassione
carica di bracciate di scopa d'oru
à a misura di e porte alte di grana
scavatu sottu à e so gonne ampie
i cranii di i morti
i lombi cinghjiti cù un pannu
si rouge
chè u sole nascente
da u so discu iridescente
evoca u santu crismu di l'unzione di u Mercuri Santu
quellu di i ghjurnalisti
sempre chì a scumessa hè permessa
nantu à u ziferanu suin
di a giumenta grisa di maestru Cornille
scuzzulate di piacè
à a vista di sta farina cusì bianca
chè u muvimentu putente di a macina
petra contra petra
ti fa volà
sicondu i trilli di u merlu
à l'alba
d'una matina di maghju .


138

u mo amicu

De t’avoir rencontrée me remplit de joie, tu, différente de moi et pourtant si proche .

Tu m’accompagnes et me calmes lorsque le temps est à l’orage, que de noires pensées montent de mes gouffres amers et que mes réparties sont excessives .

Tes fermes colères que l’on pourrait croire feintes me sont le remu-méninges vibrant et salvateur lorsqu’atteinte par un assoupissement de l’attention et de l’âme je balbutie de vagues réponses devant le risque de la nouveauté .

Ti tengu caru, sans l’ombre d’un doute, que même notre arrivée conjointe sur une autre planète ne pourrait nous dispenser d’exprimer notre folle envie en miroir de chercher et de comprendre à tous propos ce qu’est la vie .

Je t’admire au-delà de toute considération restrictive, d’une admiration dispose et large, que même l’envol tardif d’un perdrix devant nos pas ne saurait nous distraire .

Et pourtant Dieu sait que j’aime les perdrix rouges qui de leur vol lourd et plat pourraient réveiller dans un sursaut salvateur le dormeur du val que j’ai si souvent tendance à être .

Devant notre énergie d’hommes debouts chargés des possibilités de réalisation à venir, la terre, notre champ d’activité, est si vaste, puissante et fragile à la fois, sensible, amoureuse et réceptive, qu’il nous arrive même d’entendre le murmure du commencement des commencements .

Ta parole tournée vers l’éternelle urgence à énoncer l’essence des choses me permet de poursuivre mon chemin, délié de toutes entraves, vers le clair ensemencement de mes jardins les plus profonds .

Tu m’accueilles avec tant de générosité, de promptitude et de justesse que je n’ai même pas le temps de te remercier. Dès que je te vois, je suis à l’affût pour te consommer avec ma tête et mon coeur, et dès que je me consume, dès ce que tu m’offres pénètre en moi, alors tu disparaîs, alors je fonds .

Tu es mère, grande soeur, ange et félibrige de mon coeur pour qui l’émoi que je ressens à ton égard est de suite transformé en “sens” clair et profond au service de mon engagement de fidélité à ton enseignement. Toi, ma flèche lumineuse .

Et puis je t’ai librement choisie comme étant mon amie alors qu’on ne choisit pas sa famille .

Et je serais toujours l’arc pour bander tes pensées réitérées avec force tant il est impérieux pour toi que nous les prenions en compte. L’état du monde actuel en dépend .

Ton message passe. Ta parole est reine. La fluidité de ta vision m’épouse. Les traces que tu laisses derrière toi, je les recueille au plus fort de mes perceptions et de mes capacités mentales pour les intégrer le temps d’une communion venue .

Ton visage est inscrit au profond de mon âme et pour peu qu’un souffle vienne à passer, aussitôt je me lève pour reprendre ce chant mystérieux qu’au cours d’une de nos premières rencontres je murmurais et qui depuis toujours m’accompagne lorsque je croise ta route .

Ton regard signe les instances de ces lieux de paix et de convocation à la vigilance d’une attentive flamme de pertinence .

S’il arrive de nous perdre quelques temps et que je te retrouve, aucun préambule n’est de mise dans le premier regard que tu me portes. Tu es là, je suis là, corpu, âme et esprit prêts à la tâche qui nous incombe, ce grand oeuvre tissé de chaleur humaine, d’intentions de bonté et d’exigences de compréhension quant à notre posture à tenir dans nos temps si troublés .

Et si tu partais en voyage, sache qu’ici ou ailleurs il y aura de la place pour tes disciples, pour mes frères et soeurs en toi, afin de perpétuer le feu d’entre les eaux et le crâne, et nous entretenir de ce qui reste encore à faire .

Et puisque la vie est quête et pélerinage continu, tu es le bourdon du pélerin, le précieux bâton qui me soutient et avec lequel je calligraphie dans la poussière du chemin les lettres sacrées de notre écriture universelle .

Ti tengu caru, mon amie .

137

Solu un passu versu a saviezza

   Saviezza. A parolla “saviezza” vene da latinu “Sapete”, induve vene ancu A parolla “sapori”. A saviezza hè l'arti di apprezzà u sapore. Ella marca una attitudine assai concreta, assai reale, è luntanu da a L'urganizazione cuncettuale sviluppata. Si tratta di truvà un arte di campà chì Permette di tastà u gustu di a vita .

Cume stu cuncettu di a saviezza ferma à quessa, More Western, dafilosofia ; Perchè a filusufia significa “Amore di saviezza”. In i filòcumenti di l'antichità eranu omi chì eranu aspittati campà secondu a so filusufia chì anu insignatu. A filusufizia implicata a modu di vita chì mette u penseru è a vita in armunia .

E poi in l'ultimi seculi, in Ovest, A filosofia hè diventata l'arti di i sistemi di costruzione di penseru, per sustene elli, per difende elli è, in “Discussioni”, Discussioni, per pruvà a so supremazia annantu à l'altri. In Cina classica, unu di Foyers di a saviezza di u mondu, Questu hè statu cuncepitu in modu diversu ; Cusì noi hà dettu chì “U Sage hè senza idea, sans pusizioni, inutile” .

Pensu chì una salvia hè un essere umanu senza Qualità particulare, Senza idea determinata in anticipu, senza pusizione à difende, Perchè ellu vole stà apertu à a realtà, per esse frescu è Disponibile à ciò chì succede. Hè da sta postura chì u salariu pò megliu riflette quellu chì confide in ellu. A saviezza hè dunque u cuntrariu di u tensione. Ella hè vicinu à a serenità .

U Sage ùn hà micca “crede” micca ; hà u “era” .

U “Cridenza” vene da latinu “crede” è in questa famiglia di parolle truvamu in particulare in Francese “Creulità”, vale à dì una manera di dà a so adesione per affirmà chì unu ùn hè micca capace di truvà raziunale. Crede Hè à unisce à certi rivindicazioni .

U “era” vene da latinu “FIDS” è in a famiglia di e parolle da questa radica ci hè Latinu “cunfidenza”, chì hà datu “fiducia ” in francese. A L'omu di a fede ùn hè micca sopra à tuttu l'omu chì crede questu o quellu, Ma un omu abitatu da l'internu per cunfidenza. Avè a fede, hè a cunfidenza In a realtà finale tuttu ciò chì hè. Pudemu esse abitatu da u cunfidenza è a fede senza veramente sapendu ciò chì hè u fondu di a parte posteriore di a realtà .

Ùn cunsidereghja micca “Cridenza” cum'è una credulità, Ma cum'è esse di un altru livellu di cuscenza chì u “era.”

È nantu à questu caminu, Semu sempre in u prucessu di piglià u primu passu. Quandu facemu un passu, Esponemu à a imbalanza. Accettemu un momentu per perde l'equilibriu di l'immobilità Finu à ripiglià un novu puntu di equilibriu, Mettendu u pede à a terra. Mentre ùn ci hè nunda più rassicurante chè stà immobile, avanzanu pede davanti à l'altru, hè di piglià u risicu di tripping. Hè di accettà u Cunnisciutu per andà à u scunnisciutu, È questu, Senza sapè in anticipu si noi Riservà gioia è prova. À quellu chì si alza è camina, apre davanti à ellu spaziu grande, Perchè secondu u corsu chì dà ellu stessu – Sì hè u Verità, Reale o saviezza –  le “Vera Walker” pò solu andà Inizio in principiu da l'iniziu chì ùn anu micca fine.

Le “Vera Walker” hè un omu di questu Monde. Ùn pò micca derogà da l'impegnu chì à a curva di u so viaghju di vita li chjamarà per entre in una storia, Per registrà in ciò chì era fattu o micca ancora fattu davanti à ellu è hè pressu chì avete da fà. Duveria bisognu pigliate i lati. Duverà incarnà si à aiutà à trasfurmà u mondu.

Le “Vera Walker” Pare ancu Fora di u Monde. Ellu hè in ellu stessu, per ellu stessu, l'ughjettu di a so realizazione da una strada interna. Hè in cuntattu direttu cù ciò chì supira ellu è Inequilibriamente avanzendu versu l'innubabile è l'innuvazione. Ellu dà è riceve di u tempu chì passa è i riunioni chì face senza prestà particularmente Fighjate per e cunsequenze di e so azioni. Ellu hè“A Prisenza” à ciò chì hè. Hè in fiducia .

Le “Vera Walker” à circà u so A realizazione deve andà fora di a cuntradizione trà“l'ingaghjamentu” et“INTERIORTURA” Per esse situatu à E porte di u tempiu induve “saviezza” et “cussibile” sò à u tempi differenziati è uniti. À questu puntu in a so carriera, da un cambiamentu di prospettiva animata da a fede, Pò superà u livellu di a realità al di là Da quale a nostra logica ùn funziona più. Anzi, Chì in u nostru mondu abituale pare micca adattatu, pò appare nantu à u cuntrariu in a sonore, Quandu Cambiemu u Registru, Cum'è un novu livellu di realità .

Ùn ci hè micca l'uppusizione trà a ricerca di Interiorità è impegnu à a vita mundiale. Unu hè quasi cundizione per l'altru per avè vera efficienza. Quellu chì resta Guasi sempre chjusi in un tipu di ricerca senza fondu finiscinu asciugà perchè hà da manca l'alimentariu di u relazione cù tutti l'esseri intornu à ellu. È quellu chì avissi impegnatu in u Trasfurmazione di u mondu senza piglià u tempu di un ritornu in a so interiorità prufondu, Questu dopu un pocu tempu pò spargugliatu, Sigillo, se disperse, se chosificatore .

136

Da una relazione l'altra

Il est admis que c’est seulement par l’expérience personnelle que nous pouvons accéder à un peu plus de connaissance .

Mettre dans un bocal tout le succédané des enseignements ne mène qu’à soumettre à l’épreuve de la saumure la pureté de la quête en ses préliminaires ; ça chauffe, ça brûle même, mais jamais ne parviendra à maturité ce chercheur des eaux obscures .

Tu n’attesteras pas de ton appartenance à quoi que ce soit, une joie illusoire pouvant se glisser entre ta parole et l’objet de ta recherche .

Sois vraiment toi. Au passage du gué, il y aura l’épreuve. Alors ne te raconte pas d’histoire. Et même, ùn dì nunda. Garde le silence. Vois, et tu seras vu .

Si viens à passer le voyageur aux sept chameaux chargés de tapis, di sete, de fourrures de parfums et de pierres précieuses, et que celui-ci veuille acheter tes vieilles chaussures toutes racornies, c’est que ces chaussures n’ont pas toujours été les tiennes et qu’un autre les portera .

Il te reste alors le chemin, et sois son obligé .

Ne sois plus la victime de ta croyance à être sur lebonchemin. Les grandes choses que nous puissions voir le seront par l’entremise des proches personnes qui t’entourent. Ta femme, ton homme, tes enfants, tes amis, tes voisins, te convoqueront à cesser d’être la victime de l’autre pour t’engager sur la voie de n’attendre rien .

135

La simplicité

  Autant parler de moi .

Autant parler des pierres, des fleurs et puis des arbres .

Je leur ai parlé .

Je fais parti de cette confrérie des jardiniers de la création .

Je sais qu’il faut progresser les mains nues, oeuvrer dans l’instant, dans l’obéissance à ce qui est, être à l’écoute, et non pas s’affubler d’outils performants .

Et puis j’ai découvert que la nature parlait, et en l’écoutant, j’ai découvert le silence intérieur de la communion, de cette union de soi avec l’autre, que l’autre soit un minéral, un végétal, un être animal ou humain, ou bien une entité naturelle ou cosmique plus grande que soi .

Certes la nature ne parle pas français ou japonais, ni un langage symbolique, mais elle s’exprime parrésonance”. L’on se met en position d’attente sans attente, de prière, de contemplation et le cerisier vous raconte une histoire, et le frêne, une autre histoire, et le hêtre une autre histoire encore .

Avec les chrétiens, à Pâque, on touche le mystère de la mort : s’il n’y a pas de mort, il n’y a pas de résurrection. Si j’amène ma petite fille voir l’amande en train de pourrir, je ne lui dis pas : “Regarde l’amande en train de pourrir”, più : “Regarde l’amandier en train de naître”. Pour l’amande, c’est certainement un moment terrible, mais cette amande donne la vie. C’est le lâcher-prise, l’abandon, la confiance .

Les arbres nous donnent à grandir .

Un jour en me promenant, je croisais un pommier, avec à son pied un petit pommier pas plus haut que trois pommes en train de pousser. Je levais les yeux et vis une pomme pourrie accrochée au pommier. Je compris alors qu’il existait deux morts. Cette pomme aimait tellement sa maman qu’elle n’a pas voulu couper le cordon ombilical et est resté accroché à la branche où elle a pourri sans donner la vie. Une autre pomme, elle, est tombée. Elle a pris le risque d’aller voir ailleurs et coupant le cordon ombilical est tombé à terre ; elle est morte, mais de cette mort est né un pommier .

La nature nous apprend qu’il y a des sauts, des morts, des émondages, des ruptures dans le rythme, une obéissance nécessaire à faire avec confiance afin de retrouver l’acte premier, l’acte créateur .

133