Tutti i posti di Gael Gerard

u matrimoniu di l'artista è l'opera d'arti

   Pezzi di l'arti sò scosse elettriche chì ci forzanu à percive l'assolutu. Iddi noi interrogà a nostra addormenta, furzenduci à dumandà .

U vistu convoca l'artista à dumandassi ciò chì vede è pressendu. A materia palesa i so sicreti è u cuntattu si faci trà l'anima paziente, osservatore è l'attu di l'artista è a materia chì si ammanseghja lascendu si modella . L'artista penetra in u visibile, u sensitivu, u veru. Li fa i soi a vita ch’ellu li dà senza vultà in ogetti. Ùn ferma micca prigiuneru apparizioni, resistenze è abitudini di pensamentu mentale. Ellu conserva a capacità di maraviglià a realità perceive constantemente a spaccatura chì separa u mondu naturali è autenticu da a materia objetivata . È daretu à l'apparizione di a creazione percepisce u misteru di l'ordine ammucciatu. Eleva a scienza di l'arti à u livellu di e qualità di u spiritu puru. lu i fuochi d'artificiu di a so ispirazione creanu u mumentu pueticu, cuntemplazione innocente al di là di certezze cunnisciute è ancu di impegnu nantu à a strada di meraviglia .

L'ammiratore, le discìpuli, par contagion intuitive, cattura l'interazzione trà umani è l'ambiente, trà l'omu è l'universu .

L'artista di a a doppia osservazione di a so interiorità è di l'ambienti ne mette in risaltu forma puetica eternamente rinnuvata. Ci hè un dialogu imprevisu, improbabile, trà u creatore, animale-omu umanu di carne è sensazioni miste è u materia. L'artista diventa, u tempu di un tuffà in a luce di l'alterità di u mondu, u servitore di ciò chì a prolonga, di ciò chì l'accascia ugualmente chè ciò chì u glorifica. Risulta esse a memoria universale, unione impensable di l'assolutu è a so manifestazione. Una cristallizazione di l'avvenimentu porta l'esplosione di una verità intarrata, visibile in questu mumentu induve l'alba di ciò chì succede hè in u core di u so misteru, cum'è una data ammucciatu chì sott'à l'apparenza di a creazione. Cuntinueghja a so ricerca, lu a curiosità è a sensibilità di l'artista u guidanu versu a percepzioni è l'intuizione di a struttura invisibile di e cose .

È u materiale apre cum'è una rosa in l'estiu davanti à l'anima attiva, paziente è cuntempurativu di l'artista. A materia hè ammansata, si face accogliente è si lascia forma. L'omu animale-omu, in una nova intimità di ellu stessu svanisce per fà u locu”umanu”, à una dimensione universale induve a bellezza si sprime è esiste. L'artista hè tandu a. Hè un strumentu di energia nova è pienamente ellu stessu. Revela a natura umana . L'artista attraversu u so gestu di creazione vive. Riceve è hè campatu. Ellu hè u muvimentu di u muvimentu prima di esse una cosa o qualchissia. Li piace. Ellu hè diversità intensa, dualità è multiplicità. Hè granu di polvara attente à l'incessanti sconvolgimenti di l'ordine universale. Ellu hè u sposu di i tanti matrimonii chì l’aspittavanu à a fine di a sala ombra è luce di u so viaghju ubligatoriu .

152

Quelque chose d’avant le temps

 De tant et tant d'efforts
à la mesure des sollicitations
pour garder la tête hors de l'eau
et être en ressemblance avec le visible
sans être fermé à l'invisible .

De tant et tant d'efforts
à élever la viridité
sur le pavois de nos intentions
alors que sans puissance effective
l'amour sensible fait figure de désaffection .

De tant et tant d'efforts
à se mouvoir dans ce corridor
à distinguer le bien du mal
afin de réellement voir où l'on va .

De tant et tant d'efforts
à traverser
les gués du torrent de l'illusion
sans distinguer l'origine de cette poussière d'étoiles
où être hommes et femmes liges .

De tant et tant d'efforts
à se prévaloir d'un soleil éternel
alors que les confins de notre entendement
sont scarifiés sur les autels
du mutisme et de la surdité .

De tant et tant d'efforts
passés à attendre que la pluie s'arrête de tomber
alors qu'elle est partie prenante de la fructification .

De tant et tant d'efforts
à considérer le fin du fin de notre parcours de vie
comme étant le bonheur
alors que nous sommes éternellement en marche .

De tant et tant d'efforts
à accepter que le soleil se couche
avant que les blés ne mûrissent
implorant
en quête de moisson
le retour de la faux du père .


151

se rejoindre soi-même

Il faut jeter par dessus bord
beaucoup de paresse, mais surtout beaucoup d’inhibition et d’incertitude pour
se rejoindre soi-même .

Pour toucher les autres à travers moi, je dois y voir plus clair et je dois m’accepter moi-même.

Depuis des années j’emmagasine,
j’accumule dans un grand réservoir, mais tout cela devrait bien
ressortir un jour, sinon j’aurai le sentiment d’avoir vécu pour rien, d’avoir
dépouillé l’humanité sans rien lui donner en retour .

Tous les problèmes
que je traverse et que je tente d’expliquer, me tourmente et appelle en moi
solution et formulation. Car ces problèmes ne sont pas seulement les miens,
mais ceux de beaucoup d’autres. Si à la fin de ma vie je trouve une forme à ce
qui est encore chaotique en moi, j’aurai peut-être rempli ma petite mission.

Tout cela me semble bien prétentieux.
Je me sens parfois comme une poubelle tant il y a de trouble,
de vanité, d’inachèvement, d’insuffisance en moi.

Mais corrélativement
il y a aussi une authentique sincérité et une volonté passionnée, presque
nécessaire, d’apporter un peu de netteté, de trouver l’harmonie entre le dedans et le dehors pour se rejoindre soi-même .

A la longue il se pourrait que je trouve la paix et la clarté.
Mais oui ! C’est maintenant, en ce lieu, en ce monde,
que je dois trouver la clarté, la paix et l’équilibre.

Je dois me replonger sans cesse dans la réalité, m’expliquer avec tout ce que je
rencontre sur mon chemin, accueillir le monde extérieur dans mon monde
intérieur et l’y nourriret inversement je dois continuer d’écouter au-dedans
de moi – , mais cela est terriblement difficile et c’est pourquoi j’ai ce
sentiment d’oppression au-dedans de moi .

C’est alors que je fermais les yeux. Ne plus penser.
Je traversais un moment de paix, d’accalmie.
Ma foi indéfectible en l’homme ne peut faire en sorte que je me dérobe. Une
perspective de cohérence m’appelle. J’ai si tendrement à faire que je ne puis
qu’assumer pleinement mon destin et employer mes talents à soulager les maux de mes frères et sœurs .

150

oltre u cunfini è u male

La frontière entre le bien et le mal passe entre les deux rives de la rivière. Tout choix d’une rive plutôt que de l’autre ricoche et porte en lui son châtiment et son germe. Le châtiment maintient en enfer ; et le germe, cette force capable de fendre le roc, fissure le cœur. Aussi passons-nous notre vie à tergiverser sur une passerelle .

C’est le passage de l’une à l’autre rive qui reste pur mystère. Nous pourrions penser qu’il existe de chaque côté un abîme par lequel s’opère le passage à une autre dimension. Et peut-être la tentative d’échapper par tous les moyens à cette aspiration, à cette chute vertigineuse est-elle l’origine de nos pires souffrances .

Le refus acharné qu’oppose le connu à l’inconnu, le familier à l’inexploré, oblige le destin à user de violence envers nous .

Pour le foetus dans le ventre de sa mère, la fin du monde se nomme naissance. Nous appelons papillon l’anéantissement de la chenille. Toute vie est un drame cosmique qui ne finit, somme toute, pas si mal .

Passer le pont, c’est changer de nature. Voir autrement, c’est changer sa vision, c’est fissurer sa vision convenue des choses. Qu’il est douloureux de changer d’état. Cela nous fait cligner des yeux, avant de voir plus tard ces états se stabiliser .

Changer de bord brouille le regard que les autres me portent. Aussi de peur de passer pour dément, je me garde d’en parler à quiconque. Mais la vérité est à l’inverse, aussi suis-je sorti du monde qu’hallucine mon époque pour rejoindre une réalité sans temps et sans lieu. Et cette réalité est coulée de lumière, magma fluorecent qu’irisent toutes les nuances du plus sombre au plus lumineux. Et cette palette est piano des couleurs .

Et je l’ai vu comme je vois maintenant par la fenêtre éclater un été au zénith de sa majesté. J’ai vu que la matière n’était que lumière et vibration et Amour, pur Amour, Amour incommensurable .

Et je vois tous ces êtres humains aller quelque part alors qu’ils ne sont jamais partis de nulle part et n’arriveront en nul lieu où ils ne sont déja. Cette immense mise en scène sacrée et absurde me laisse à penser que les hommes sont des dieux quand, entre deux rêves, ils laissent leur regard vaguer sur le monde .

La leçon de cette métaphore de la passerelle entre deux rives est que la vie nous a été donnée, que nous nous devons de mettre le plus d’énergie possible à faire fructifier ce potentiel, le moins d’énergie possible à en souffrir et ne pas s’étonner quand ce qui semble être éternel clignote et disparaît .

149

CHE NOTTE STA NOTTE

 Sconfitta senza parole
sottu u volu di un spettru
sviutandu si di i so attributi .

Una notte di esiliu
divoratu da a tela di i sogni
senza chì u sicretu corrompe a memoria .

L'obliu trà a nebbia è a luna
tu nun mori nun pò mori
tutte le glorie di u ghjornu spente
da e viscere di a valle
da cui nasce u doppiu sonu di oboe è sax .

Incantamentu longu
à i limiti di una traversata
prima di affondà in a bughjura
induve pianu pianu sò cunsumati
carne è unghie di tenerezza's Sunday best
cadutu in rugiada di sangue
prima chì l'alba s'alluntani .

Pitfall dispostu trà e lanterne
à mezu à issi naufragi
chè un ordine misteriosu
terra in stu regnu
induve a silex fredda separa a carne da a pelle .

A vita hè quì
a vita hè u locu
a mo vita in cumpagnia di a vostra vita
taglia XXL di a mediana tracciata
trà u surrisu di u zitellu turchinu
è a perpetuità di un desertu biondu .


146

u pueta è l'umanità

 In dubbitu è ​​speranza .
S'ellu ci hè un ligame trà l'artista è u restu di l'umanità
ùn pò esse chì nunda di vivente pò esse creatu
senza a cuscenza oscura di stu ligame ci
legame d'amore è rivolta .

A sequenza pò vene solu dopu à a fine di a film
una suite filtrata da l'allegria di a luce di u mondu
una suite per cullà e scale quattru per quattru
in amicizia l'aria ingrossa
cum'è u tempu si mischia cù u tempu
cum'è questu ghjornu passava chì ùn tornerà micca
cum'è e corne affilate d'un friddu accantu à l'orlu di e fureste .

Venneranu o ùn venenu micca
tandu andaranu
a so vita fucalizza nantu à e so occupazioni di ogni ghjornu .

Per stende u collu
versu a vicinanza di una finitudine tuttu à sè stessu
cresce l'aroma di i sacrifici fatti à i dii
vicinu à una attitudine umana chì vale a pena - a risata .

si precipita in
attraversu a porta di a delusione
omicidi è stupri in i campi di cuncentrazione
u calvariu ineffable in quale deve esse stallatu
a quistione di u sensu di a so vita
cori chì batte
davanti à u libru rossu di falsificazioni
induve scappà
induve sputà i so grumi di parolle scure
nantu à u corpu di marmura di u babbu andatu da a prima linea
induve u sforzu di impegnà
qualificà cum'è l'attenzione primaria
u soffiu divinu per prumove .

Si alza
sopra a tenerezza di l'alba
cù l'accenti di i merli cantanti
u caduceu di l'intelligenza è a cultura
unione ritmica cù dolci profumi di jasmine
fora di a solitude bituminosa
spegne l'inchiostro nero verbatim
fora di u palazzu pittoricu di i ghjudici di cuncessione
fora di a deformazione di i scherzi di a stupidità
fora di sta strana nascita trà cane è lupu
induve leghje veru
hè u mumentu finali di a decisione
per cullà in a so ànima
a pruspettiva di un novu impetu
cusì chì l'energia aderisce à u spiritu
trampolinu
induve rimbalza ancu più altu
in a vita simplice .


148

Se donner un nom, una faccia

 Tu tantu trasparente
fricassée de grillons dans la prairie
À a notte
sguardu apertu à u svegliu di un celu stellatu
fora di portata
à a surgente di i bisbiglii .

Venite da a prufundità di a terra
di mille petali custituiti
davanti à l'arrivata frenetica di i storni
per ripetiri
que la marée monte
i chjami vanu
affucatu in a stiva
Sperendu l'ultima goccia di pioggia
nantu à l'ala di a notte
di foglie adornate
nantu à i muri di a nostalgia
per fighjà u passaghju furtivu
trà u femine è u maschile
è rinasce in tè .


147

Mandami una cartolina

DSC01279

 Cù blu in ogni locu senza blu in l'anima
cun ventu senza fiatu ma senza veramente perde
cù una tenerezza di l'aria senza una mosca carnivora
cù un arbulu tropicale chì ùn picca
cù u mare ma micca troppu fretu è senza squali
cù barche chì puderebbe andà
cù venditori di furia chì parenu bè è ùn sputanu micca sabbia nantu à u vostru abbronzatu
cù i zitelli chì ùn gridanu micca
cù un sole chì ùn hè micca troppu caldu
cù patatine fritte ùn sò micca troppu luntanu
cun un polar per leghje chì ùn hè micca troppu spaventosa
cù una spugna di bagnu abbastanza grande
cù occhiali di sole senza impronte digitali
cù un parasole chì ùn vola micca sempre
cun un telefuninu intelligente cù un sonu micca troppu aggressivu
cù ore innumerevoli davanti à voi
cù una dolce sensazione di fame chì ricorda u barbecue di sera
cù u sonu di l'onde chì accarezzanu a riva senza scratching antiesteticu
cù un celu induve l'aerei ùn trascinanu micca e so publicità illegibili
cù un ventre micca troppu grande chì mi permette di vede i puntelli
cù una crema abbronzante chì ùn tira micca i capelli mentre si secca
cù ghjustu a quantità di sudore chì mostra chì u grassu si scioglie, ma senza gocce
cun un rilassamentu calmu cù ogni respiru sperendu chì ùn sia micca l'ultimu
cun un tuffone in un mezzu sonnu accumpagnatu da farfalle chì volanu in celi azzurri
cù a capacità di catturà una manata di sabbia senza scuntrà un culo
cù u prugettu di ùn fà nunda malgradu sta mente chì ci rodia
cun un pizzicu di infinitu senza pinsà à ciò chì vene .


145

Diu hè metafora

 Diu hè una metàfora per tuttu ciò chì trascende i piani pensamentu intellettuale.

Pensu intellettuale hè un fiore chì ùn abulisce à Diu.

Diu qualchì volta in i so turiferi pò parenu a pianta radicali di tutte e cose.

Stu pensamentu intellettuale chì à l'inversu inizia a traccia inquisitiva di u divimentu divinu hè a rampa à a verità.

U so pistil d'amore nantu à l'orlu di a congestione lancia a freccia di a cunniscenza fora di u permissività di u peccatu.

mezza saviezza intarratu in u locu di a bellezza hè l'anticamera di u grande sconvolgimentu.

Per dumandà l'insetti di furasteru puderia scopre a pignatta di rosi di a libertà.

A fragranza crackling with mille scintille d'amore à l'orlu di a lingua di focu marca u venendu da quellu chì dice.

A puesia in u so quest for wonder hè a metafora di u misteru.

144

A damigella di i mari

 U mare turchinu crudu di l'urighjini
mi sò lanciatu
Aghju lasciatu u raft di cunvenzioni
è tenni a mo signora in grembo
l'acqua era tenera è conducente à l'avanzamentu di a situazione
slack offshore senza terra à l'orizzonte
immense à fines ondulations régulières et tremblantes
induve trasparente
Puderaghju fora pebbles da u fondu
Aghju nutatu senza scopu
tempu infinitu .

Costelli apparsu
Aghju avvicinatu
u paisaghju era sterile
tuttu era biancu cù cendri dopu à u cataclismu
arburi tagliuzzati
senza foglie senza verde
Aghju caminatu longu a costa
una cala ch'aghju attraccata
una casa à a riva di una pila di piante fossili
resti di una furesta d'antan
cimiteru gigantu chì alza i so ceppi versu un celu sprezzatu
una casa cù scaffolding tutt'intornu
l'omu deve avè ritruvatu u pussessu di u locu dopu a terribili prova
Aghju lasciatu gente damigella
è seguitava a so casa
un edifiziu di petra di dui piani
fora di a porta cum'è no stavamu per pichjà
s'aprì cum'è una raffica di ventu
un soffiu chì ci succhiava
ci circondava una surgente
una piccula donna vestita tutta di neru
cù un pannu molle, a testa coperta
pedi nudi in sandali di pelle grossa
apparve una faccia arrugata è lunette
per trascinaci briskly in un internu scuru
e duie donne parevanu cunnosci
Aviu solu dirittu à un sguardu furtivu
Cum'è s'ellu ùn esistessi micca
ma era veramente visibile ?
à traversu sta traversata ch'e aghju fattu senza sforzu
guidatu da un compitu
Ùn era micca un spiritu ?
ingaghjatu quì davanti à mè semplice testimone
una conversazione vivace
piena di gioia di variazioni in a voce
dui mazzi di fiori multicolori cinguettanu uccelli allegri intrecciati
in u ghjocu di e mani è di sguardi luminosi
un cantu graziosu fattu di gioia
a cui lingua ùn aghju micca capitu
Ùn era micca unu di elli
Eru u battellu chì li permette di scuntrà
cusì sò sparitu
forza di u travagliu realizatu .

Da tandu
u murmuriu ùn hè più u simplice accordu melodioso di l'elementi di a vita scontru
iddu hè grossu bower in a vita vultò è i zitelli riri
nantu à l'ascensione di u chjassu di petre
chì corre longu a casa avà familiare .


144