Tutti i posti di Gael Gerard

passu à passu da viaghju à viaghju

 Passu à passu,   
da viaghju à viaghju,
in un circulu di circu
que le sable encense
u rumore alza i cortini di u spettaculu.

entrata culurita,
barnum rumoroso,
polvera alzata
di a prucessiò di l'animali,
passioni di l'anima
elevatu à i pinnacles di i tempii
di smantellare,
per fà sensu
è trasfurmà.

Di sangue è culori,
i gridi furiosi di l'Erini
anu distruttu i paisaghji di a zitiddina,
i labbra di argilla di surgenti
anu fattu strada
cù ugelli di cimentu,
a petra di e prutezioni hè stata strappata,
e siepi sò state tagliate,
fossi pieni,
a volpe d'argentu
ùn truverete più u centru,
un ventu gattivu soffia i pezzi di terra
versu i terrazze di petra secca,
un vechju frassino bisbiglia e so ultime dispusizioni.
A notte coos,
piccioni d'anima
sovrapposte
violazioni di a cundizione umana,
bugie populiste
rimpiazzà u cantu di i pueti,
e tracce di i motori di guerra
seguitate i scarpi di ferru di i capelli,
u celu si scurisce,
ancu l'arburi sculpiti da u ventu di punente
stende in a tempesta.

L'aria hè brutta,
nant'à u muru di u lamentu
carte di vita
sgusciata è forzata
à l'articuli di e petre
coperto di licheni
diventa carne ansimante
di un tzimtzum casuale.

mani emaciate,
fora di e sacchetti per abbinà
scratch obliviu,
ochji roti
clip i valori di u spiritu,
una crema agria
trucco di sorriso da clown
i nostri ultimi vagabondi.

A furia pigghia
di notte,
in silenziu,
fattu bruttu da i passi di l'arme
lotte è odii,
maculata da l'elevazione
cuglieri novi,
diventa un complice dispostu
di una rinascita scarsa.

Ci hè erbe officinali
chè quelli di primavera,
erbe cullegiali
di baciu d'amatori
spargugliatu
in cerca di u grande sconvolgimentu,
un pezzu di pani
à u fondu di u saccu,
acqua in u ciborium di l'alterità.

Alzaremu u Sonu di ricchi,
ciottoli gettati nantu à u fiume,
accessibile à i richiedenti asile,
esce da u nostru esiliu.


332

passu à passu da viaghju à viaghju – 1

   Passu à passu,   
 da viaghju à viaghju,   
 in un circulu di circu   
 chì a sabbia insula    
 u rumore alza i cortini di u spettaculu. 
    
 entrata culurita,   
 barnum rumoroso,   
 polvera alzata   
 di a prucessiò di l'animali,   
 passioni di l'anima   
 elevatu à i pinnacles di i tempii   
 di smantellare,   
 per fà sensu   
 è trasfurmà.     

 Di sangue è culori,   
 i gridi furiosi di l'Erini   
 anu distruttu i paisaghji di a zitiddina,   
 i labbra di argilla di surgenti    
 anu fattu strada   
 cù ugelli di cimentu,   
 a petra di e prutezioni hè stata strappata,   
 e siepi sò state tagliate,   
 fossi pieni,   
 a volpe d'argentu   
 ùn truverete più u centru,   
 un ventu gattivu soffia i pezzi di terra   
 versu i terrazze di petra secca,   
 un vechju frassino bisbiglia e so ultime dispusizioni.     

 A notte coos,   
 piccioni d'anima   
 sovrapposte   
 violazioni di a cundizione umana,   
 bugie populiste   
 rimpiazzà u cantu di i pueti,   
 e tracce di i motori di guerra   
 seguitate i scarpi di ferru di i capelli,   
 u celu si scurisce,   
 ancu l'arburi sculpiti da u ventu di punente   
 stende in a tempesta.    
 
 L'aria hè brutta,   
 nant'à u muru di u lamentu   
 carte di vita   
 sgusciata è forzata   
 à l'articuli di e petre   
 coperto di licheni   
 diventa carne ansimante   
 di un tzimtzum casuale. 
     
 mani emaciate,   
 fora di e sacchetti per abbinà   
 scratch obliviu,   
 ochji roti   
 clip i valori di u spiritu,   
 una crema agria   
 trucco di sorriso da clown 
 i nostri ultimi vagabondi.   
  
 A furia pigghia   
 di notte,   
 in silenziu,   
 fattu bruttu da i passi di l'arme   
 lotte è odii,   
 maculata da l'elevazione   
 cuglieri novi,      
 diventa un complice dispostu   
 di una rinascita scarsa.  
    
 Ci hè erbe officinali   
 chè quelli di primavera,   
 erbe cullegiali    
 di baciu d'amatori    
 spargugliatu    
 in cerca di u grande sconvolgimentu,   
 un pezzu di pani   
 à u fondu di u saccu,  
 acqua in u ciborium di l'alterità.  
   
 Alzaremu u Sonu di ricchi,    
 ciottoli gettati nantu à u fiume,   
 accessibile à i richiedenti asile,   
 esce da u nostru esiliu.  

   
332

memoria di quattru fiori

   memoria in apnea   
quattru fiori nantu à a finestra
zitella à quattru zampe
a flotta
d'un sole struttu
da u mo fratellu, u mo amicu, u mo figliolu, u mo amicu
assuciati
à l'alba un amandulu sbocciatu
quandu u chiovu
chjappà cù una linea affilata
u passaghju di l'estate
u svegliu di a torre di guardia
nantu à a piaghja disposta
frontespizio sapiente
sopra a furesta
ochju assistente
senza atterri
pinsamenti
cullà in ritornu
sta guglia di a cattedrale
scoppiendu u patrimoniu cestieru di vimini
misura
nantu à u fogliu di l'urighjini
in u prucessu di esse
i galosce appesi
à l'estremità di e gambe magre
cum'è tù vai
polvera d'oru
e mani sguassate
u sceptre di esigenze
lyrics scappatu
di una pelle scoppiata
suspettu di ricordi
senza fame
in sta terra scura
induve e donne, omi è zitelli dopu à u mitra
incensu cù a so chiarezza
u bracciu di fiori sbiaditi
capelli arruffati
à u sarcasmu di i caschi a punta
rompendu i stinchi di i corpi sbiancati
in u circu di una evacuazione d'urgenza
carretti è fascii per abbinà
a mo zitella
Faraghju u focu
torna una volta
vi dicu una storia di dorme
foglia d'argentu
postu nantu à u sill di a finestra
flottà
nant'à u mare di i ricordi
rituale di corteggiamento
apertura bianca
porte d'amore
spinghje cù un gestu teneru
luntanu luntanu da a riva
l'ombra di l'olmu colossali.


331

Sylvain Gerard . opera d'arte 6 – u faunu cù a sedia

   Volava  
u ghjovanu cù a sigaretta
in stu imbrogliu di scalini
senza chì u passu apparisce
in cambiu di una piccula sedia
siate ciò chì a ghjente dicerà
cù i so longhi diti
tira a derisione
pocu
cavallu di Troia
rompe è entra
stanza di vincentu
in a sala di l'aspettattivi
u ghjattu salta nantu à a tavula
abbraccià u collu di u zitellu
severing cun un sguardu terminal
u ghjocu di mille è una tentazioni
fornu di notte
alzatu tremantu
a rota à pale di rinnuvamenti
in a matina fresca
néanmoins cautérisée
buttercups di sti pinsamenti
cù un soffiu struitu
rinunzii
à dock
senza chì u trenu strappa l'aria
di a so stridenza invertebrata
accumulazione di rifiuti di combustione
per in parte
rinnuvà a curvatura ardente di u faunu
davanti à a vergine chì canta.

Daretu à a finestra
arburi d'invernu
evitata di decide in u locu
parolle d'amore da un passatu passatu.


330

sylvain gerard . opera d'arte 5 – u zitellu persu di u caravanserai

 À u latu di u sognu   
u babbu
stendi a manu
a mamma
mani daretu à u spinu
u cane
chiudi a pista
u zitellu
nasconde.

In lontananza un mulinu olandese
primu pianu
l'appartamenti sò aperti
e culonne sustene l'arcu
un biancu latte copre i muri
u cavallu hè prontu.

Unu !
monte
sguassate i dolci
cun un gestu
ùn trattene micca a morte
esse u ventu in u frescu di a matina chjara
esse u glower di u vostru spaziu
succhia a vita
vermiglione cù spasmu
esse u celu in gloria
u mo figliolu
u mo diamante di u mumentu
à u cantonu di e labbra
puntu di surrisu
solu l'occasione per una cavalcata
solu l'attrito cù l'eternu.

fulmine
sapete u modu
pianu pianu
fora di l'interdetti
inclinazioni di l'ombra.

esse
ghiacciatu à u calvariu di i maritati
u mira di e verità
stu pezzu di velluto
induve mette a testa
ochju à ochju
prima di a lacrime.


317

Un arbulu di frassini deve esse piantatu

 hà fattu una caminata   
 Sur le chemin entre les blés   
 Piquetés de coquelicots, mirtilli è margherite   
 Houppes céréalières  
 Que le vent peignait,    
 D'amples ondulations,    
 Vagues d'un océan bruissant
 Exhaussant le vert tendre des épis.   

 Ci era u rigalu di sè stessu   
 L'abandon à la nature   
 La vie dans son mystère   
 En sa sainte coquille   
 Au gré du sourire d'un soleil   
 Clignant des nuages   
 À mesure de son avancée.   

 Ci era l'ancora   
 De la maison de pierres noires  
 Vaisseau familial arrimé 
 En bout d'horizon   
 Derrière la ruine des Matillou.
  
 ci era calore   
 Du grand'père   
 Des parents   
 Des enfants    
 Tissant    
 Les paroles de sieste   
 Entre journal et tricot.   
      
 " Il faudrait planter un frêne pour avoir de l'ombre. "  

 Hè statu fattu.   


329

Les cinq plumes de l’ange

 En descendant l'escalier  
 marchi bianchi nantu à u vetru   
 posatu ogni notte in indirizzu.  
    
 Escludu da l'infinitu   
 contr'à u spaziu   
 vane forme di scontru   
 me font   
 freschezza estrema   
 i ciottoli di l'umiltà   
 cullucatu in a scatula di secreti. 
     
 abbandunatu   
 è firmate a strada   
 in tempu chiuvutu   
 capelli arruffati   
 me font plumes d'ange   
 attraversu u veranda   
 attesa infinita.    
  
 Raccoglie u mo tinsel   
 vestitu divinu   
 pour cacher ces blessures   
 Sò ricusatu   
 ripressu, pixelatu  
 fora di l'acqua trasparente   
 u mo solu specchiu. 
     
 Aviu fattu bè   
 belli matrimonii eranu prumessi   
 u mo babbu cuglieria funghi   
 a mo mamma andava in giru à a chjesa   
 e mio surelle in corsetti vestite   
 saria l'incantu è a cura   
 nantu à a nostra carrozza di carnevale.   
   
 Dopu hè vinutu u verdict   
 fracassatu contru à u vetru   
 e cinque piume di l'anghjulu in riflessione   
 marquant l'absorption par le néant   
 solu u fondu di i pani restava   
 per scour per u platu previstu   
 d'une l'enfance retrouvée.  

     ( foto di Caroline Nivelon ) 
 
327

visu riguardu

   Visage regard   
appel à celui qui viendra de la mer
élever le chapiteau des connaissances ourdies,
à celui qui brisant le miroir
permettra de remettre
à leurs places
les musiques anciennes,
les accords frileux
de l'ombre et de la lumière,
de l'aube au couchant,
à pieds nus sur le sable mouillé,
mon âme si tôt venue,
déjà partie,
arabesque dorée,
je tends la main au vent des attentes,
mon petit homme,
douce fleur des prairies de l'enfance.



328

en forêt de belle lumière

   Escarde lâche   
fichée en la serrure
au vestibule des attentes
balayer les pensées
sans permissivité.

De longs filaments
descendant de la ramure
pendent ultime verbiage
les falbalas de l'outrance
en régurgitation des moments de l'enfance.

Sabir époumoné
contre la paroi des châteaux de Thérèse
les cris et bosses sont rassemblés
au grand bûcher
des vaines suppliques.

De mille manières
l'habit cérémonial
enfle devant la tempête
bulles si tôt éclatées
pour une protection désuète.

De givre point
juste le roman des choses secrètes
par devant les yeux brûlés au papier d'Arménie
où ceindre de lumière
la nudité tard venue
cet effort à partager le nécessaire
ce moment de doute
en creux de déshérence
ce voyage incarné de l'écriture dernière.


326

Vaguelettes proprettes

 Vaguelettes proprettes  
 menuet sur le tapis des songes  
 l'organiste plombe ses notes  
 levée de poussière  
 accumulation dentellière  
 effraction par le milieu  
 du céans de ces lieux  
 offre cliquetante  
 d'un moment de doute  
 assis sur le banc de pierre  
 en retrait du bras de mer.  

 J'hésite et je prie  
 que d'hybride manière  
 nous conjuguions  
 l'emploi des mots  
 avec le temps qui passe  
 éraflure tendre  
 offerte en dérision  
 à l'expérience bouleversante  
 piena è sciolta  
 entre chair et mousse.  


325