
Dentelle de neige
de flocons ~ émise
au saut du lit de décembre.
463
Dentelle de neige
de flocons ~ émise
au saut du lit de décembre.
463
farfalle di muru
crimps di a mente ~ lyrics
spargugliatu in u ventu.
464
Emergendu da u foreshore
trà a terra è celu ~ u bughju
stampa ligera.
465
À i quindeci di Gambe
y’a le barbelé ~ des jaunes
u gilet di i mendicanti.
466
sò quì Presenza à ciò chì hè Sensi svegliati Per evitari l'ipnosi suciale Aghju benvenutu Vibru senza chì l'emozione mi sopraffa I nomu I discrivu pigliu Aghju indicatu l'elementi chì nascenu Certi elementi piuttostu cà altri Sò agitu da un discernimentu chì mi pare fora Ma ùn hè micca Perchè sò dentru, fora, a cuscenza è l'inconsciente. Di sti germi facciu una figura Aghju assemble elementi Aghju cumpunendu un travagliu in a creazione Senza u spiritu da altrò chì travaglia Ma chì a mente pò vede, per classificà, bistecche, urganizatore In certi tappe di u viaghju. Questu hè fattu Meditu davanti à stu dispiegamentu chì succede, esse, davanti à mè Assistu à una tappa di a metamorfosi di a figura Da a so fabricazione da i travagliadori in l'ombra Senza causazione Senza sintesi Apparisce una forma Una forma risultata da e continuazioni di u cursu precedente Di ciò chì hè agitu da u mo corpu Tramindui fisicamenti, chè eterica, emutivu, mental et astral. Ma ancu da ciò chì nasce inesperu In l'irrazionalità di ciò chì hè accadutu Intornu à ciò ch'e aghju passatu per l'esperienza vissuta È ancu per via, Di ciò chì hè fora di sè stessu, Da u web di cumunicazione chì circunda è sottumette a nostra Terra. Fighjulu sta forma forma Per evoluzione Palpitru Per dissolve Riapparisce Per dopu avè da decanti In deconstruzzione Per a riduzzione di ciò chì hè Questa forma informa Passà à traversu un filtru doppia entrata Di ringraziu è di azzione induve a forma vive, esse, davanti à mè, in mè, hors de moi Et j'observe encore et encore Sta forma chì si sviluppa Stu misteriosu prucessu alchimicu Sta forma mi face Di u mo scontru cù l'avvenimentu Di i mo intenzioni Più chè mè. Di i mo vaghjime in cuntinuità di l'essere. Allora mediteraghju Pigliu tutti i pinsamenti fora di a mo mente ùn pensu micca cusì Sognu ghjornu Per tessi una rapprisintazioni di ciò chì mi succede Si tratta di analogia Corrispondenza Di a lingua di l'acelli D'omothétie ologramma Di una reta chì pare chì si forma Induve i pezzi di u passatu venenu à a superficia Induve riferimenti culturali, filusuficu, spirituali Pigliatu nantu à a mosca casuale, divertente è pertinente Mischiendu in u desideriu Venite à participà à u Sensu. Allora a forma sfumata Ella si scurisce Diventa più cumplessu Ella diventa un trellis Diventa un velu mucilaginoso fluidu è densu A palpitazioni cerebrali Hè una tempesta incredibile in u cavu di a vigilanza. Sta nova forma si mischia in l'abissu di u cosmu chì cuntene tuttu Ella hè una è partecipe di u Tuttu Elle est partie prenante du grand mouvement de l'Univers. Hè quì chì vene in Vision Per scrive in stu corpu adattatu chì mi circonda è mi cuntene una tacca, una ferita, un difettu, una finestra, una sorveglianza Una chat Un ochju Una pista Vede Per apre Allora chì tuttu s'ignite È cadunu preda à una grande dissipazione di a luce Perde u mo cuntrollu più vicinu à mè ... È sente u Vidu Per mischjà. È accettà a purificazione finale In questu viaghju di decantazione è integrazione Mosaici di ogni origine Induve si mette nantu à u marmaru di a cunniscenza A chjama di e terre distanti. Melt Vede chjaramente Cuntattate l'Altru L'alter ego u straneru Doppiu Casualmente È sprime Per u gridu Per a parolla Cantà A musica U corpu Danza A pittura U ritmu di u tamburinu L'intrecciu di e cose chì passanu L'eccitazione di diventà Versu l'ultima suzione. Hè un signu In core di i prati Chì u Respiru dispunì Chi s'avvicina U pienu usu di sè stessu L'Aventura Le je suis. ( peinture de JCGG n° 04 ) 460
Emboîter le pas ne nuit pas. Aux marches du Palais y'a bien de jolies flours qu'éclosent printanières amandes de vos yeux passagère furtive empreinte de lumière que la foi propose aux mains tendues de l'offrande. Emboîter le pas mais avec qui ? Mauvais vent n'a valu que le souffle d'hiver aux bannières gonflées vent de l'Avent vent de la Basilique à maudire cette teigne accrochée au cuir de la cape pèlerine. Emboîter le pas mais avec Soi. La vie est un cadeau dont je défais les ficelles cher Gaël chaque matin au Réveil de l'avisé conseil que me tint cette nonne sans sourciller sans barguigner. Emboîter le pas du Clair Matin. Etre ce que je serai aux fermes intentions par temps de gel où les fossés deviennent miroirs par temps de fruits mûrs murmures éclos de la certitude à serrer très fort le linge rougi de l'Aventure. 459