M'en a-t-on dit de cette époque
d'où famille éclatée
les blessures saignent encore.
I te Furee
he kohatu toka nui
honoa ki te paru.
Ka ua
ka putu te wai ki raro o te pari
tata ki te papa hipi.
Te whakaahua o te tupuna
kua roa te wa e noho ana
i te haerenga o te Kaiwhakaako ki Paris me te pai.
Mo tetahi wa ka mau taku kuia ki te wero
ki te whakahaere i te paamu
me Marius te karaka me Jeanny.
He noho noho nga tamariki
i te kura o nga Teina
he hotoke mau tonu.
I mate te kuao kau inapo
i pakaruhia e Paris
tenei kau Aubrac kahore he miraka.
I tangohia e Papa nga moni penapena
kare ano ia e tuku korero mai
a kahore ahau e mohio ki te wahi e tanumia ai ia.
Je pleure parfois
dans mon lit sous la soupente
et pense à mes sabots que je n'ai pas décrottés.
Je serai là plus tard
à écrire ce qui s'est passé
tôt le matin en écoutant l'horloge à balancier.
Ka rite ki mua me muri
i nga haora whai rawa o te pakiwaitara
he aitua te ahua. Tracer la route des airs
comme les oiseaux migrateurs
ramène à la maison.
He iti ki raro i Féniers
he pai ake nga whanaunga
he hinu ano mo te rama
me te taro i te ata
ka tangi nga pere
i roto i nga ururua o te abbey
ka karapotia e te taiapa
na te tokoiti o nga turuhi e haere atu ana
kaua e mau kohatu ki runga ki te mahunga.
Au petit jour les oiseaux chantent
pour que vite aller aux champs
recueillir le silence.
890