Ca ochiul capcană al ființei urmărește unde să devină ceea ce este deja acolo in sinea lui până acum cu ţărmuri fără sens de această simplitate unde sa fiu atat de mic conectat la profunzimile universului de către opercul separare de lume noi care suntem lumea in asteptarea. A muta a simți a simți marca evoluției pe grasimea proprietatilor a lăsa să scape în crestătură râsul întâlnirilor per total la priveghi de moartea noastră de nașterea noastră. Cât de frumoasă este lumea aux moindres anfractuosités că tăcerea vrăjește par la soif des ridules pe lacul imens ape primordiale trecand totusi pe care mâna îl șterge sitôt gestation aboutie. Stau nu fi împroșcat des veines figées știi să ia firele de lumină in buna companie la întâmplare din legături carène du terme échu ridicându-se din abis au saut du vol à voile drapată în râsul spray-ului cuțit închis plug de epocă autotrezirea.
