Ea planează   
 din ochii lui deschiși   
 mângâia dealurile şi văile.   

 S-a spălat   
 din lacrimile ei continentele   
 a revărsa oceanele.   

 Ea a mers pe cioburi de timp   
 colaps brusc   
 de la o gaură neagră la o gaură neagră.   

 A scuturat norii și mareele   
 la cele patru puncte cardinale   
 a legământului sfânt.   
 
 Ea mângâie stelele   
 în vântul solar al unui exces de lumină   
 fără ca umbra să-l pătrundă.   

 Ea este vizitată de cadavre   
 roci de gaz și vânt   
 a muri și a renaște.   

 Ea se împrospătează cu un gram de șansă   
 impulsurile primei cauze   
 însăşi esenţa omului.   

 Ea este ancora înțeleaptă   
 a existentului și a supranaturalului   
 dansul şi trecerea unei tăceri sensibile.  
 
 Ea este bile și se învârte   
 eclipsându-se pe sine   
 calea spre finalul misterios.  
 
 Nici o ureche nu o aude   
 draperii cu ajurat luminos   
 consacrat în ofranda lui.   

 Pământ, oh pământul meu   
 Mama Pământ este frumoasă   
 pământ oh pământul meu.   


 390

 Atât de mici sunt mâinile Mariei   
 că orga emite cântecul păsărilor   
 ciripit de printre pânze   
 de la montée vers l'aube.   

 Pe măgarul muzician   
 Am măsurat cu privirea   
 distanța de la mine la sine   
 o clipă de eternitate.   

 De cranii în nisip   
 punct   
 obsidianul pe de altă parte   
 se lamentant d'ordres laissés là.  
 
 Piele neagră și spumă albă   
 în cadrul ferestrei   
 se ridică fumul   
 douce et tracassière.   

 Sunt frumoase si bune   
 cântece ale fiinţei   
 piei deschise ale copiilor lui Emaus   
 liber de angoasa si nimic.  
 
 mângâiere în umbră   
 pe grătarul soarelui   
 d'une quête danse l'amour   
 în consecinţă.   


389

 Mâinile astea care arată ca nimic   
 nici măcar la închiderea plăgii.   

 Această ușă s-a încrucișat   
 a respira mai greu.   

 Privirea aceea atât de îndepărtată   
 fără a ridica vălul   
 acolo pe umăr   
 încadrând zile triste   
 contemplând cărbunii lui Sylvain    
 venit la plutire   
 greață de bulion   
 gandaci de memorie   
 scuipându-și excrementele   
 în ritmul unei țigări. 
  
 Fereastra era deschisă   
 pescărușii se învârteau   
 vântul sugea măduva din oase   
 pentru ultima dată   
 trage apă din fântâna Vechiului   
 un zgomot în spatele ușii   
 Știam că nu va veni   
 mestecat în vertijul uitării   
 vânt pe alei   
 să-l înjunghie pe diavol   
 a s'y mire   
 spumă moale   
 în nămolul zilelor fertile   
 o lumânare în față   
 un felinar în spate.  

 
388

   A construi   
 pentru a nu trebui să devină.  
 
 Ignorați mușcăturile zilnice   
 pentru mai multă ușurință în înălțime.  
 
 Aflați cum să colectați restul eșecurilor   
 într-un proces de conștiință.   

 A fi lupul pe margine   
 și pretinde că ignoră sârma ghimpată din Marele Câmpii.   
 Ochii deschisi larg   
 în faţa expansiunii vântului de vest.   

 În zori de despărțire dovezi de lună   
 a merge spre lumină.  
 
 Salvează lumânarea   
 fără a arde rugul amintirilor.   

 Sacralizează miopia interioară   
 în lenjeria mototolită a nopţilor de retragere.   
 
 Aflați cum să rotiți roata   
 să împrăștie nisipul.   

 Ridică-te iar și iar   
 în ciuda rănilor copilăriei.   
 
 Deveniți o perlă perforată   
 înainte să te mănânce sarea.   


 386

 O noapte de tandrețe   
 elan stropit   
 frunze de toamna   
 să orchestreze consecințele de pe pământ.  
 
 Zgomot în mașina de spălat   
 o cheie neatenționată   
 lăsat în buzunar   
 o neglijență, cel puțin.   

 La nivel   
 aşezaţi-vă   
 si apoi nimic    
 o rază de soare prin obloanele cu jaluzele.   

 Plecând încet   
 fluturând în vânt   
 fără resentimente   
 doar o garoafa intre dinti.   

 Afirmați sosirea lui   
 pe piatra dură a intrării   
 sub gratiile ferestrei   
 O, bunica !   


 387