Lacrimi în casă
 tristețea întoarce cheia
 ușa scârțâie
 pereții suportă umezeala
 frumoșii ei ochi limpezi pâlpâie .

 Si totusi
 nici urmă de cenușă
 viața este încă fierbinte
 printre nori
 pe care luna îl învăluie .

 O blană acoperă frica
 de sânii ei goi
 hranindu-i sufletul
 focurile timide ale vorbirii
 deveni zbor de lilieci .

 ia concediu
 opusul zilei
 când copiii dorm
 când se ridică suspine reci
 ca ceaţa din fundul văii .

 Tare ca piatra
 floarea evlavioasă neiubită
 a devenit o lumânare desfăcută ,
 foaie de hârtie zbârcită
 sub treapta de gâscă a unei ridicări a bilei .

 La dublu mesaj al visului
 brațele noastre îmbrățișează tandrețe
 pe vreme de foc stins
 mersul este grăbit
 sub sifonada înstelată .

 În exces de vigoare
 urmeaza lenevie
 din pestera spiritelor
 presentimentul întunecat
 devine o frunză moartă .

 Ni forme ni visage
 în această semănat
 femeia şi bărbatul convertiţi
 trece din pridvor în pridvor
 semnează pagina unui proiect .

 Impinge usa
 adu în marea plasă a imposturii
 sub hohote de râs al unui somn languros
 traversează Podul de Nord
 teamă că valul ne va lua .

 Noi, cei înțelepți vagabondi
 greutatea fructelor coapte
 pe pavelele care soneria
 ne oferă suveniruri
 fara intelegere , oportun .

 O strălucire pătrată
 stinge lumânarea zilei de sfârșit
 florile și lacrimile captează momentul
 marea se repezi
 raman .



 294

 Cuvintele de care râde mama   
 flori dulci de câmp   
 apucat cu un pumn de fier   
 fără frică sau urzici     
 către bărbat     
 acoperi orizontul   
 relicve        
 îngropat cu mistria     
 dans le béton des souffles courts.   

 Obiectele se dizolvă   
 gadget-uri se adună pe plajă   
 un steag îşi bate oprobriul   
 capsula iese   
 în vestibulul muribunzilor   
 câinele precede bărbatul    
 omul precede sufletul   
 ziua se stinge   
 un visage jaillit   
 ca o carte poștală   
 traista ciobanului   
 plin de ceapă și demnitate   
 pour exposer en bord de rivière   
 nasturel proaspat cu putina muzica   
 fără prevestire   
 mais tout en surplomb   
 le trou noir du passé.  


 
 293