Bineînțeles că a avut curajomul acelasă trăiască ani lungi cu prudențăsimplitate și modestiesă-și conducă barcade-a lungul malurilor zilnicefără a fi nevoie să întreb unde să meargăfara sa vada timpul sa treacaprogresând încet spre estuarunde limitele scapăunde totul devine grică priveliștea se întunecălipsa de aercă mintea nu mai răspundedar unde se ducetriumfător în așteptările luimisterulaceastă lumină necreatăaceastă lumină intensă venind de foarte susacest decalajhabitée de vieilles âmesacest fragil skiffdispărând în ceațăacest punct culminantcontopindu-se cu orizontulîn amintirea a ceea ce vine și pleacăspaţiul unei respiraţii ţinuteîn amintirea a ceea ce a fosturme ale numelui tău pe trunchiul scarificat al copaculuifi atribuitpentru a transforma această scriere dulce-amăruieîn datorie de conştiinţămergând pe potecăînțelegerea a ceea ce estecrep al plăgii redeschiseun sfârșit de varăca o privire eșueazăla refluxîn cel a cărui inimă locuiește în dragoste.163
