Malgré lui, încordat le poitrail offertson œuvre fût amande fraîche. Chuintements à la portela vaisselle s'entrechoqueles mouches bousillent sous la lampe. L'enlever fût faitde preste manièreivre de rires à l'encan. 370
Défilent les nuages blancs dans le ciel de Lozère la neige a goût de nacre. Au simulacre des enfants perdus la cloche sonne se dispersent les communiants. Virevoltante la poupée de cire passe la tête par la porte entrouverte.
De la pluie sur la barrièredes pleurs dans ses yeux mirabellesla main posée sur la pommelle.Le temps en sourdinefait la sourde oreilleen panique les mots fuient.Restepar la porte ouvertela saison des flammes sèches.359
De ses lèvres elle hantait la mastication des intentions, Un souffle vint, De superficielles, ses dents reflétèrent, à l'entrée du temple, le péristyle des âmes blanches. Filèrent les sans noms de la haine, recroquevillés sous les antennes du frère en terre. Puissions-nous, passagers de l'oubli, racler nos derniers os, au rythme des mirlitons de l'enfance.
Le Grand Jeu raffermît notre passé, rassemblant les fresques de nos errances, passage obligé, où planter l'organe éruptif, hors la périphérie de nos illusions.
En creux de nuit la lune ourla la montagne, face sombre sous le réceptacle de nos attentes, et tout fût retourné.
Spre umbră, în val de căldură deschis la gânduri înălțătoare deschide-te la febrele noutății deschide-te la clopotele turmei deschideți-vă la masa de duminică deschide-te către fotografia de familie deschide poarta care scârțâie deschis la miaunatul pisicii.
Spre umbră în val de căldură, știe să se coacă fără să se ofilească știi să primești cuvântul care vine știind să dea voce oricui este acolo știi să umple ochii cu lumină știi să zâmbești cui zâmbește știi să zâmbești aproape cui nu zâmbește să știe să țină împotriva inimii celui prețios a întâlnirii.
Spre umbră, în val de căldură, umple cu bunăvoinţă periajul celor vii umple oboseala momentului cu o siesta umple cu atentie sosirea copilului umple furtuna conflictului cu miere umple intenționat ușa care se deschide umple cu dulceață stacojiu a asumării riscurilor umple disconfortul cu o adiere ușoară.
Spre umbrăîn val de căldură, mulțumesc prietenie pahar de apă multumesc ca ai fost auzit mulțumește mărului care scârțâie sub dinte să mulțumesc că trebuie să urce zilnic multumesc dimineata devreme care ne scoate din intuneric mulțumesc cântecul insectelor de câmp multumesc timpul care trece.
Spre umbră în val de căldură, aduce copilul la scrierea viitorului lui adu-o pe mama la vigilenta ei adu pe tatăl la prova corăbiei adu pe bătrân la mirosul de fân tăiat adu cerul să se deschidă între perete și frunziș aduce un aer de sărbătoare pietrei duri aduce viața în părtășie.
Atela Vituperantă a vocii tale steaua iubirilor noastre plânge de bucurie în sus pantă ușoară a evadării noastre.
Speriat cu atâta tandreţe soldatul întoarse pistolul sub mesteacănul tremurător a toamnei asumarea mingii fără să iasă luna. Mers pe jos mergi pe marginea stâncii mulțumește-te cu puțin inchide ochii spray-ul atât de scăzut pe orizont a unui sentiment suprem.
Sună pe beadle spune-i că mor între clopoţei şi afine sub baldachinul înstelat cu o boltă superbă că furtuna s-ar fi împrospătat de transportul ei zdrăngănit.
Desculț pe maur lipiți bine în mână muzeta de pe umăr pălărie care acoperă urechile în spatele vacilor mergi la cabana câinele de pe potecă făcând ceea ce voia de la molehill la molehill ridicându-şi apoi botul pământesc ochi cercetători spre nesfârşită aşteptare. Cu fruntea inversată să revină după plecarea lui Orion spre deliciile zilei respira aerul dimineții du-te să mirosi iarba de rouă pigmentată depozitați două sau trei obiecte stropiți cu apă pe față bun venit gândul. Și apoi sensul spre delirul sensului în declin a spune ceva merită care ajunge să cunoască sens în direcţia asumată simț din senzație de sens esenţial scuza si dorinta. Pentru bule de aer a explodat în aer liber trage curcubeul pe ecranul alb al unei camere întunecate din mister pentru a evalua îndeaproape acuratețea unui sunet pe altarul sacru şoapte înfundate intră pe ușa ceremonială. Îmbrăcat în alb la raza de lumină care a apărut fii pasul pe placa de bazalt pas fără grabă decât ridicarea unui cântec transport până la răscrucea norilor. Joie, simțit în inimă, contact cu realitatea. 354
Vino tu la mine tard le soir ô lune inassouvie femeie de la tara copil al buruienilor bătrân familiar dans le miroir sous la luciole des souvenirs. priveşte în sus proche de la torche la templul aşteptărilor. Sois Sainte Femme arc-en-ciel des désirs.
Sois l'enfant stând pe marginea fântânii. Sois le vieillard oublieux la gânduri zadarnice.
Sois la mèche care aprinde focul de a fi însuși.
Sois l'oreiller aux mille grains de riz primind ceea ce vine în bucurie înțeleaptă une pincée de sel sur les lèvres brațele întinse în îmbrățișare lumină pâlpâitoare du jour à venir.
