În lumina de toamnă
Îți voi desface buzele
~ salvarea branhiilor
Au soir de notre rencontre
301
En lumière d’automne
Entre mes doigts gris
Entre mes doigts gris émerge le jour nouveau ~ goutte d'eau offerte d'une pensée l'autre les lois de l'ombre 300
Dans le verre de l’aube
Dans le verre de l’aube
fleur des murs et chat des champs
~ grenouille en instance
298
Caché par la neige
Caché par la neige
le miroir rond devant moi
~ je te viens déjà
299
Paré de dentelles
Paré de dentelles
un cierge sur le ventre
~ les ailes du regard
297
El înainta buggerul
El înainta buggerul
slab speriat sacadat
~ ploaia de soarece gri.
296
Bougie allumée
Bougie allumée par la fenêtre la nuit ~ juste sfumato Ne pas avoir peur de l'ombre des mots 295
plângând în casă
Lacrimi în casă
tristețea întoarce cheia
ușa scârțâie
pereții suportă umezeala
frumoșii ei ochi limpezi pâlpâie .
Si totusi
nici urmă de cenușă
viața este încă fierbinte
printre nori
pe care luna îl învăluie .
O blană acoperă frica
de sânii ei goi
hranindu-i sufletul
focurile timide ale vorbirii
deveni zbor de lilieci .
ia concediu
opusul zilei
când copiii dorm
când se ridică suspine reci
ca ceaţa din fundul văii .
Tare ca piatra
floarea evlavioasă neiubită
a devenit o lumânare desfăcută ,
foaie de hârtie zbârcită
sub treapta de gâscă a unei ridicări a bilei .
La dublu mesaj al visului
brațele noastre îmbrățișează tandrețe
pe vreme de foc stins
mersul este grăbit
sub sifonada înstelată .
În exces de vigoare
urmeaza lenevie
din pestera spiritelor
presentimentul întunecat
devine o frunză moartă .
Ni forme ni visage
în această semănat
femeia şi bărbatul convertiţi
trece din pridvor în pridvor
semnează pagina unui proiect .
Impinge usa
adu în marea plasă a imposturii
sub hohote de râs al unui somn languros
traversează Podul de Nord
teamă că valul ne va lua .
Noi, cei înțelepți vagabondi
greutatea fructelor coapte
pe pavelele care soneria
ne oferă suveniruri
fara intelegere , oportun .
O strălucire pătrată
stinge lumânarea zilei de sfârșit
florile și lacrimile captează momentul
marea se repezi
raman .
294
Enfouissement perpétuel
Cuvintele de care râde mama flori dulci de câmp apucat cu un pumn de fier fără frică sau urzici către bărbat acoperi orizontul relicve îngropat cu mistria dans le béton des souffles courts. Obiectele se dizolvă gadget-uri se adună pe plajă un steag îşi bate oprobriul capsula iese în vestibulul muribunzilor câinele precede bărbatul omul precede sufletul ziua se stinge un visage jaillit ca o carte poștală traista ciobanului plin de ceapă și demnitate pour exposer en bord de rivière nasturel proaspat cu putina muzica fără prevestire mais tout en surplomb le trou noir du passé. 293
à la pliure exactement
A la pliure exactement
entre l'ancien et le nouveau monde.
Que des gens se transforment par eux-mêmes
dans la connaissance de soi,
le combat intérieur,
le vécu personnel.
Que des guides s'engagent à fond,
qu'ils maintiennent la tradition dans leurs
combats du moment,
que des êtres, des leaders, des maîtres
fécondent
nos traces futures,
qu'ils promeuvent par l'humilité, la patience
et
la confiance nos idéaux de demain.
Qu'adviennent les guérisseurs
capables de décloisonner nos strates
constitutives,
d'expurger notre être des héritages qui nous alourdissent,
de renforcer le soubassement corporel
pour du psychologique aux dimensions
spirituelles
rejoindre nos couches somatiques profondes.
Qu'adviennent les intercesseurs
les simples
les appelés qui appellent
ceux qui ne prouvent pas mais témoignent
ceux qui reconnaissent et cultivent notre
ignorance
les alchimistes souverains qui n'abandonnent
pas leur œuvre.
Que la nouveauté nécessaire devienne vent
drept
le souffle et la lumière portant la personne
humaine
sur le chemin du grandir de soi
sur le chemin du cœur
là où tout commence.
292