Arhive de categorii: An 2020

Cu linia abisiniei

 

Cu o linie marcată
din Abisinia
pe fruntea încrețită de sudoare
mers pe jos
celui care te așteaptă
senzație irizată
pe jar
luminile stinse
a unei torțe
in frumusete
spune-mi
toată muzica ta
frumos înger al iubirii
pasiune convertită
de duh în respiraţia lui
alergare coronară
chihlimbarul marin
fără să se piardă
perle
opal strălucește
în reflectarea zilei
fara sa se termine
noaptea
în împletirea braţelor noastre.


581

Degetele mătușii Jeanne

 

Se rulează o pietricică
sub torentul de cuvinte
între buze și zâmbet
un asemenea corn de ceață
capcana evitată
cu riscul de a trezi mângâierea permisă
fructul cade pe iarbă
sărutul unei întâlniri furtive
în ton cu trecerea norilor
de o ordine complicată
nu regretă floare fină
asezat cu o lacrima
pozat depus
pe lemnul de spânzurătoare
introducere grosieră
cu o mângâiere blândă
făcută din miere
doar timpul de conversație
că s-a convenit să continue
în această stație de așteptare
drept
în centru vintage
a unui labirint fără omolog
modul de a concepe evadarea
prin pădure
pânze rupte
de degetele mătuşii Jeanne.


580

Pitigul albastru

 

Din cusca de fier
seminte impachetate
pitigul albastru
ondula aerul
a aripii sale evantai.

Orizontul vibrează
între alb și negru
zi și noapte
oferta dintre cer și pământ
combină separarea și unitatea.

Peretele taie
și propune de la dreapta la stânga
aventura eliptică
într-o scriere ebraică
propiţiatorie cât şi bruscă.


( fotografie de Caroline Nivelon )
578




Noaptea pe curte

 

Noaptea
pe piata
note cenușii la răsăritul zilei
trandafirul înflorește
degetele sufletului
spirit de slujire
la ciripitul unei vrabii
fără ca pietrișul să scârțească
in cris et rodomontades
vânează brațe
de sus des campaniles
ridicat la secole de mizerie
dintre strămoșii noștri acoperiți
a unui afloriment de teren
coșuri de răchită
sus fântâna
coşuri pline cu lenjerie
uscat pe firul mare al lui Pradou
al cărui băţ la mijloc
susținea sunetul copitelor
metronomul cuvintelor mele
de îndată ce a trecut cireşul
pe agenda de azi
a unei iubiri
ursuleț plin de lacrimi.


( fotografie de Caroline Nivelon )
577



Vino mai aproape

 

Vino mai aproape
à pas de satin
au cou mis à nu
sois la veine jugulaire
du pouls de la terre
de la tête et ses cheveux
sois le vestibule
au son d'un violon
passe le bras
de l'archet allongeant sa caresse
vers le bas du pré
romance filaire
de bulles de rosée ointes
tels grains de beauté
sur la peau de l'aimée
message élancé
vers la houppe des frênes
faisant claquer le suaire des chansons douces
qu'épile de cris
le clapotis
des mains frappant en mesure
le cœur l'époumoné
de cette algarade
montée au Fangeas
vers l'accueil d'un ciel
doux très doux
au creux de ton épaule
à te dire les petits mots d'amour.


576

micul tată al îngerilor

 

micul tată al îngerilor
mers drept
spre pădure
când a venit râsul rău
care i-a blocat drumul.

" O, mic părinte, cine ești tu
să se aventureze pe calea sacră
ești serafinul pe care îl aștept
și că mama mea sfinxul
a încercat odată să seducă ? "

" Eu nu sunt Seraf
Sunt doar o umbră umană
mergând spre casa lui
pentru a alunga iluziile
pentru a realiza unitatea. "

" Unul doi trei cagoule și mici gri
Îți îndemn prietenul meu
pentru a te face să zâmbești când vine marea răsturnare
al lopeții mecanice care săpa râurile
pentru a pune și mai mult aur într-o pungă. "

" Nu contează, animal de pe aceste meleaguri
M-am bucurat să te cunosc
pentru bretele ridicate
angajați lupta cu aur și dezordine
pe măsură ce ego-ul meu a dispărut. "

" Mi-e frică de bărbat frumos
urmați cererea dvs
forțându-te să mi te alături
în lumină și pace împărtășită
spre această zi când totul se schimbă. "

luat unul pe altul în mână
micul tată din umbră păcălit
iar râsul cu urechi ascuțite
pentru schimbul de bune principii
intra in padure. "


575



O pasăre în întuneric

 

O pasăre în întuneric
a battu des ailes
comme on danse
et ça faisait le matin avant l'aube.

Puis les ramenant le long du corps
il s'est immobilisé
et ça faisait comme s'il était empaillé.

Bougeant sa tête
vers la gauche
puis vers la droite
et ça faisait comme un automate
sonnant l'heure dans nos grandes églises.

Puis s'est mis en boule
et ça faisait comme un poing fermé.

Avant d'ouvrir largement ses ailes
occupant tout l'espace
et prendre son envol.

Jusqu'au noir absolu
et ça faisait comme une mise au monde.



574



Spune-mi tata, ce este un poet ?

 

Este tatăl care se trezește noaptea
pentru a linişti copilul.

Este floarea care în vaza ei
creează apa setei sale.

Este dincolo să spui da
adica te astept.

Insomniacul este cel care întâmpină noaptea
fără bănuielile zilei.

Aceasta este ordinea metonimică
sub umbrela uitării.

Este umbra aruncată de amintiri
într-o zi senină de vară.

Este bucurie la gât și la gât
tăcerea întâlnirii.

Se duce în străinătate
când totul se potrivește cu pliul.

Se urcă pe un scaun
clowning in public.

Se căsătorește cu cânepa și șoarecele
în palmă.

Se aruncă în apă
când trece vederea.

Este roata care se învârte
când miezul se sparge.

Este cântecul care se ridică
ca flacăra din vatră.

Este hârtia mototolită
că coșul primește fără remușcări.

Este picătura de apă
care zigzag pe sticla aburită.

Este să asculți cuvântul celuilalt
fără să bată din aripi.

Este să taci
când tumultul schimbului crește.

Protejează cuvântul mic de nimic
care iese tremurând de cine știe de unde.

Se culege mărul
fără a fi obligat să.

Merge drept
spre furtuna nerațiunii.

Îți revine pe pași
când nu e nimic de văzut.

Se întinde mâna
pentru a primi cerneală de scris.



573



L’invizibil

 


UNU vizibil

Vis
și Aspen
Invizibil
vizibil unic
anonim
a devenit inoperant
prin multitudinea de vizibile.

Eșarfa de la gâtul plimbătorului
promovează vântul rece
la periferia corpului fierbinte
eșarfa drapează gardurile sufletului.

Așchia ascuțită durerea
ea intepa o data
si nu ne invata nimic.

Ce băiat
nu mi-a fost dat
această scenă
în nevăzut
sugrumat meticulos de frică
legea impunând
sunt invizibil
a se ascunde departe de tărâmurile minții
să fie doar partea inferioară a lucrurilor spuse
în timp ce se află în prebend
oferă gol
la marginea căreia
vizibilul se joacă cu osiculele.

Anvelopele efface palimpsestul amintirilor
căci fără să se uite înapoi
a pleca la picioarele noastre
iarbă mică sălbatică
despărțiți buzele Tainei
numai realitate în vis
doar o parte din vis
ducând la anularea visului.

seva mea
cel vizibil.



572