Lacrimi în casă
 tristețea întoarce cheia
 ușa scârțâie
 pereții suportă umezeala
 frumoșii ei ochi limpezi pâlpâie .

 Si totusi
 nici urmă de cenușă
 viața este încă fierbinte
 printre nori
 pe care luna îl învăluie .

 O blană acoperă frica
 de sânii ei goi
 hranindu-i sufletul
 focurile timide ale vorbirii
 deveni zbor de lilieci .

 ia concediu
 opusul zilei
 când copiii dorm
 când se ridică suspine reci
 ca ceaţa din fundul văii .

 Tare ca piatra
 floarea evlavioasă neiubită
 a devenit o lumânare desfăcută ,
 foaie de hârtie zbârcită
 sub treapta de gâscă a unei ridicări a bilei .

 La dublu mesaj al visului
 brațele noastre îmbrățișează tandrețe
 pe vreme de foc stins
 mersul este grăbit
 sub sifonada înstelată .

 În exces de vigoare
 urmeaza lenevie
 din pestera spiritelor
 presentimentul întunecat
 devine o frunză moartă .

 Ni forme ni visage
 în această semănat
 femeia şi bărbatul convertiţi
 trece din pridvor în pridvor
 semnează pagina unui proiect .

 Impinge usa
 adu în marea plasă a imposturii
 sub hohote de râs al unui somn languros
 traversează Podul de Nord
 teamă că valul ne va lua .

 Noi, cei înțelepți vagabondi
 greutatea fructelor coapte
 pe pavelele care soneria
 ne oferă suveniruri
 fara intelegere , oportun .

 O strălucire pătrată
 stinge lumânarea zilei de sfârșit
 florile și lacrimile captează momentul
 marea se repezi
 raman .



 294